Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Polisse. Tati mă iubește prea mult

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            Când cei mai atrăgători doi eroi dintre toate personajele din film ajung în pat, după atâtea emoții, îți vine să te strecori lângă ei și să aștepți, mut, sfârșitul lumii.

             

             

            Polisse este inspirat dintr-un documentar și din investigațiile directe ale regizoarei  Maïwenn Le Besco, care este în același timp scenaristă și personaj în film. Subiectul n-ar fi nici din cale afară de neobișnuit, nici prea european. Unii ar spune că s-ar potrivi mai bine pentru un serial TV de succes. Mai precis, vorbim de viața de zi cu zi a ofițerilor de la Brigada pentru Protecția Minorilor a poliției din Paris. În cazul ăsta, unii se pot întreba, cu bună dreptate, de ce ar ajunge așa un film în Festivalul de la Cannes și cum să câștige pe deasupra și premiul juriului.

            Luându-le pe rând, filmul este un mozaic de scene. Interogatorii în care copii povestesc orori și polițiștii trebuie să se asigure că nu sunt fabulații. Un tată care mărturisește fără să clipească o relație incestuoasă care este normalitatea lui sexuală. O fată care presteaza felații pentru un telefon mobil. O mamă care iși incredintează copilul statului pentru că nu mai are cu ce să-l hrănească. Romi vorbind românește, ridicați de poliție pentru exploatarea minorilor. Un emigrant care sfidează pe oricine îi spune că nu își poate dărui fata pentru o căsătorie aranjată. Un amalgam de acțiuni care se întretaie cu repeziciune aiuritoare și apăsătoare. Tensiunea crește, la fel pentru spectator cât și pentru polițiști, care clachează. Discuțiile din departament se apropie de isterie. Criticii anglo-saxoni acuză actorii de exagerare și scenariul de exces de înjurături. Oricine știe cât de cât o țară latină recunoaște însă, cu o mică durere de cap, reacția explozivă la stres dusă la paroxism.

             



            Paradoxal, deși Polisse e violent, spectatorul e agresat mai mult de zgomot decât de imagine.

            De la o scenă la alta, așteptăm cu inima strânsă imagini sordide, dar suntem surprinși de pudoarea camerei de filmat. Regizoarea a dozat cu atenție agresiunea pe care suntem capabili să o suportăm, dar nu a cruțat spectatorii de  lucrurile care nu se văd, dar se pot imagina.

            Acțiunea disparată, tip documentar, se concentrează spre finalul filmului pe polițiști: Iris (Marina Fois) este o anorexică, Nadine (Karin Viard) tocmai divorțează, Crys (Carole Rochter) este însărcinată cu soțul ei dar e îndrăgostită de un coleg, Fred (JoeyStarr) este separat de soție și copilul pe care îl iubește. Ei sunt însoțiți în film de o fotografă, Melissa (Maïwenn), care se transformă, cu ajutorul lui Fred, dintr-un observator timid și timorat într-o femeie conștientă de sexualitatea ei care intra în mijlocul evenimentelor.

             

             

            Și aici se simte o abordare diferită față de filmele americane. De la un punct încolo, nimeni nu mai concurează la postura de erou, pentru ca nimeni nu se poate detașa de poveștile zilnice. Asistăm la certuri cu superiorii, emoții scăpate de sub control, ieșiri cu colegii în care, dupa dans și câteva pahare, urmează lacrimi.

            Dintre polițiști, Fred este în mod sincer afectat de copilul african abandonat de mama care nu-l mai poate îngriji. Este adevărat că personajul Fred trece printr-o perioadă dificilă, când este despărțit de propria fiică. Dar mai mult decât atât, când spun sincer, chiar cred că până și actorul participă direct la dramă. JoeyStarr este cel mai cunoscut star hip-hop francez care înainte de a cunoaște succesul a avut o viață agitată, a crescut în suburbii, a fost despărțit de mama sa la 5 ani și a avut o perioadă în care a dormit pe străzi.

            De fapt, unul din aspectele cele mai tulburătoare ale filmului este că nu poți să fii niciodată sigur de granița dintre scenariu și realitate, dintre jocul actorilor și experiența lor reală, chiar dintre actori și personaje reale de documentar.

            Poate regizoarea a intrat în rolul fotografei pentru că s-a indrăgostit. Poate băiețelului despărțit de mamă nu i-a spus nimeni că e filmat, sau poate jumătate din cei care apar în film sunt în pragul unei crize de nervi.

            Finalul filmului Polisse schimbă subtil perpectiva sumbră într-una nu calmă, dar uneori frumoasă. Sunt mulți înfrânți, uimitor, dintre cei care păreau la început puternici. Iar printre victime, printre cei mai neadaptați, descoperim supraviețuitori cu un surâs fragil, plin de speranță, în colțul buzelor.

             

            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!