Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Interviu cu regizorul Timo Vuorensola (Iron Sky. Invazia)

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

             

            Întrebare: Vă aşteptaţi la succesul imens al filmului STAR WRECK?  V-a dat curaj să faceţi un lung metraj?


            Timo Vuorensola: Iniţial, Star Wreck era un filmuleţ pe care vroiam să-l fac pentru prietenii mei “geek”, dar, când l-am lansat gratuit pe internet, a devenit un succes internaţional. Star Wreck a devenit subiect în presa internaţională şi a început să se răspândească precum un incendiu; nu m-am aşteptat deloc la aşa ceva, dar puterea internetului este extraordinară. Plecând de la aprecierile pozitive ne-am gândit că poate încercăm ceva la scară mai mare data viitoare.

             


             

            Î: Ce v-a determinat să faceţi un film cu acest subiect? Ce filme v-au inspirat?

             

            T.V.: Ideea filmului îi aparţine lui Jarmo Puskala, care a participat şi la scrierea scenariului pentru Star Wreck. Totul a pornit de la o glumiţă stupidă făcută la saună, care apoi a început să capete amploare şi să devină tot mai ambiţioasă. Cred că punctul de pornire al unui asemenea film a fost extrem de incitant – te face să te întrebi cum ar arăta un film despre nazişti care vin de pe Lună. Am creat apoi o poveste beton şi, voilá, a ieşit un film grozav! Filmele noastre de referinţă au fost variate, de la Alien la Sky Captain and the World of Tomorrow, Delicatessen şi La Cite Des Enfants Perdus, dar şi Star Wars.

             

             

            Î: Cum aţi procedat pentru a dezvolta povestea?

             

            T.V.: Acesta a fost procesul cel mai dificil, pentru că aveam atât de multe responsabilităţi încercând să ţinem laolaltă toate firele narative fără să pierdem din vedere povestea principală. Am lucrat cu scenarişti extraordinari, precum cu Johanna Sinisalo, care a creat povestea, şi cu Michael Kalesniko, cu care am scris scenariul.

             

             

            Î: V-a fost teamă vreun moment că întreceţi măsura sau că aţi fi prea corect din punct de vedere politic?

             

            T.V. “Iron Sky” merge pe o limită foarte sensibilă a incorectitudinii politice, dar mi-am dat seama că cel mai bun mod de a face un film este să ştii tot timpul exact ce ai de gând să faci şi să nu-ţi fie prea teamă, pentru că aşa rişti să faci un film care nu numai că devine prea uşor, dar reuşeşte şi să supere pe toată lumea.

             

            Î: Aţi ştiut de la bun început că voiaţi să lucraţi cu actori germani şi cu case de producţie germane?

             

            T.V.: Da, mi-a fost clar, având în vedere subiectul. Am vrut actori germani încă de la început.

             

             

            Î: Vorbiţi-ne, vă rog, despre personaje şi despre actorii care le interpretează.

             

            T.V.: Povestea principală e centrată pe Renate Richter, o fată obişnuită, frumoasă şi inteligentă, care e cercetătoare, şi care trăieşte la Baza Selenară Nazistă. Interpretată de Julia Dietze, Renate e un personaj minunat, cu multe faţete şi care trece prin multe schimbări de-a lungul filmului. Götz Otto este cel cu care ar trebui să se mărite, nazistul arian-supraom Klaus Adler, care are ambiţia să devină viitorul Führer. Cei doi pornesc într-o călătorie spre Pământ, care îi va schimba pe amândoi – Klaus va deveni şi mai plin de ură şi mai agresiv ca înainte, în timp ce Renate va înţelege că a fost manipulată cu propagandă toată viaţa ei, aşa că pe Pământ va deschide ochii cu adevărat.

             

            Catalizatorul este James Washington, un astronaut american interpretat de Christopher Kirby, un tip care a căzut pe Lună şi de care se va îndrăgosti Renate. Mărturisesc că a fost o plăcere să lucrez cu actorii din distribuţie. Cu toţii şi-au luat rolurile în serios, şi, deşi partiturile lor sunt create în cheie de comedie, am considerat cu toţii că e mult mai comic efectul dacă vor fi interpretate în cheie serioasă, de dramă. Am lucrat mult cu cei trei actori pentru a găsi tonurile, ritmul şi stilul fiecăruia şi cred că ne-a reuşit destul de bine.

             

             

            Î: E prima dată când aţi lucrat cu o distribuţie internaţională de actori profesonişti. V-a plăcut? Ce aţi învăţat?

             

            T.V.: Bineînţeles că mi-a plăcut să lucrez cu aceşti actori, pe niciunul nu l-aş fi înlocuit şi n-a fost nici un personaj care să nu-mi fi plăcut. A fost o experienţă benefică pentru mine să lucrez cu actori profesionişti pentru că mi-am dat seama, pentru prima dată, că nu există vreo limită în ceea ce poate face un actor, dacă eşti în stare să comunici cu el. Dar comunicarea a fost, în schimb, şi marea dificultate, uneori.

             

            Pe platou era babilonie curată  - se vorbea finlandeză, germană, o grămadă de accente englezeşti, aşa că, uneori, informaţia se pierdea prin traducere şi de aici se iscau neînţelegeri care duceau la momente de tensiune, dar, într-un final, am trecut de toate cu bine. Cea mai impprtantă lecţie pe care am învăţat-o a fost să spun “te rog”, căci finlandeza nu are un cuvânt pentru aşa ceva, aşa că noi uităm adesea că există un asemenea cuvânt, iar oamenii rămân cu impresia că noi, finlandezii, suntem bădărani. Götz mi-a ţinut o lecţie pe acest subiect, aşa că de acum înainte sper să mă fi învăţat minte.

             


            Î: Care a fost cea mai mare dificultate pe care aţi întâmpinat-o?

             

            T.V.: Scenariul, mai mult ca sigur. Am avut multe situaţii în care am fi putut să mergem în alte direcţii şi să spunem tot felul de alte poveşti. Cel mai greu ne-a fost să eliminăm poveşti secundare de care ne ataşasem ca să ne putem concentra pe povestea principală şi pe personaje, dar, până la urmă, am reuşit să scriem un scenariu de care chiar suntem mândri.

             

            Î: A existat vreun moment în care nu mai eraţi sigur că veţi putea termina filmul?

             

            T.V.: În permanenţă, până în ultmul moment, filmul s-a aflat în pericol să dispară. Ne-am luptat constant cu lipsa de mijloace, dar cred că aceste lipsuri ne-au dat energia să mergem mai departe.

             

             

            Î: Cum aţi lucrat la scenografie, mai ales la fortăreaţa selenară în formă de zvastică şi la nava spaţială, care sunt extraordinare?

             

            T.V.: Art directorul nostru, Jussi Lehtiniemi, a fost de un ajutor nepreţuit pentru producţie. A desenat elementele de bază pentru toate interioarele şi exterioarele fortăreţei, precum şi toate navele spaţiale ale naziştilor; ideea care l-a ghidat a fost „Jönssi“, un cuvânt care nu prea înseamnă nimic, dar care, dacă e rostit cum trebuie exprimă perfect esenţa scenografiei din film: e vorba despre ceva spectaculos. Structuri enorme, atât de mari încât devin comice.

             

            Î: Cum aţi reuşit să-i convingeţi pe cei de la Laibach să compună muzica pentru film?

             

            T.V.: A fost una din ideile mele la care am ţinut de la bun început. Prima dată am încercat să-I abordez la un concert de-al lor de la Tampere;aveam la mine un pachet cu materiale promoţionale de la Iron Sky şi de la Star Wreck, dar nu m-au lăsat să intru în spatele scenei. Să, mă rog, bodyguarzii nu m-au lăsat. Vă daţi seama, încă un nebun care îndrugă aiureli despre nazişti pe lună… Dar unul dintre producătorii noştri a făcut rost de o legătură directă cu Laibach, care aveau birourile şi spaţiul de repetiţii în aceeaşi clădire cu el, şi de atunci totul a început să prindă contur. Auziseră de film şi au spus că este genul lor, după care am început să lucrăm şi totul a fost minunat. Tot ce pot să spun despre ei e că nu se mulţumesc niciodată cu ideile obişnuite, ci caută tot ce e mai bun.

             

             

            Î: Sunteţi mulţumit de rezultat? A ieşit aşa cum vă doreaţi?

             

            T.V.: N-ar fi dubios să spun că nu sunt mulţumit şi că filmul a ieşit o porcărie? Noroc că nu este aşa. Iron Sky. Invazia a ieşit mult mai bine decât aş fi visat eu, şi cred că aşa se întâmplă cu producţiile în care mari artişti lucrează împreună şi-şi împărtăşesc ideile. Regizorul e cel care îi adună pe toţi laolaltă, iar rezultatul, atunci când are succes, e mult mai mult decât suma părţilor sale.

             

            Î: Ce reacţie v-ar plăceasă aibă publicul?

             

            T.V.: Sper ca publicul să râdă din tot sufletul întrebându-se dacă e permis să râdă de aşa ceva şi să plece de la film cu sentimentul că a primit mai mult decât se aştepta, să aibă şi unmesaj care să-l pună pe gânduri. Sper să işte discuţii.

             

             

            Filmul Iron Sky: Invazia (Iron Sky) este distribuit in Romania de RoImage si ruleaza in cinematografe din 22 Iunie! Vezi aici totul despre film: http://filmsi.ro/film/3424/iron-sky



             

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!