Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » ADRIAN PINTEA - „Sunt adeptul imbatranirii demne, frumoase, pe cat se poate mai plina de energie”

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            R: Prima intrebare incepe, de fapt, cu o lamentatie: ne e foarte dor de dvs., d-le Pintea! Ce mai faceti? Unde puteti fi vazut?

            AP: Fac bine, in sensul ca ma aflu intr-o perioada fasta. Desi asta nu inseamna ca joc cinci roluri in film si alte cinci in teatru in acelasi timp.Dimpotriva! Invitatii de a lua parte, activ, la transformarea peisajului din ce in ce mai tulburat al cinematografiei romanesti nu prea am.

             

            Probabil ca-mi lipsesc doua calitati de baza. Prima ar fi ca nu pot sa port pantaloni „ca dupa blocuri” si ca nici nu ma pot tunde „ca dupa blocuri”, deci nu sunt reprezentativ pentru un larg segment de populatie. A doua calitate lipsa este aceea ca nu sunt vedeta de televiziune. Ceea ce nu inseamna ca tanjesc dupa acest statut. Eu ma simt foarte bine in ceea ce fac pe cont propriu.

             

            Imi joc, in continuare, Becket-ul la Teatrul Bulandra. Sunt atasat de acest spectacol, nu numai din perspectiva regizorului si a actorului, ci si din aceea a unui personaj incapatanat. Fiindca eu inca mai cred in valabilitatea valorilor cu care se opereaza la nivel moral in acest spectacol: cavalerismul, onoarea, onestitatea, iubirea, credinta in Dumnezeu...

             

            Tot in planul initiativei particulare se inscrie si un alt spectacol, pe care l-am regizat si la care am lucrat tot impreuna cu Marius Chivu: Repetitie cu Barrymore, dupa textul lui William Luce si care se joaca la Clubul „Prometheus”. Dorim sa reluam si seria turneelor prin centrele universitare, dar e destul de greu de organizat o astfel de „caravana” artistica. Spectacolul acesta mi-a adus, la randul lui, mari bucurii: m-a ajutat sa-mi demontez imaginea de artist mult prea serios, mult prea hamletian, mult prea demonic.

             

            La Barrymore se rade cu pofta fara margini. Pana si pe scena. Noi, actorii, radem impreuna cu publicul, fara nici o jena, ne lasam antrenati de umorul acestei comedii spumoase, asezonate cu o foarte placuta muzica - blues, balade englezesti -, interpretata de un bun prieten de-al nostru, Peter Sarosi, un excelent muzician. In rest, astept ofertele... Un zvon imi spune ca din toamna mi se pregateste o surpriza foarte placuta: in sfarsit, o propunere serioasa in teatru! Insa despre asta n-as vrea sa vorbesc acum. In momentul in care voi fi sigur, promit ca „Formula AS” va fi prima care va afla toate detaliile!

             

            Cea mai recenta bucurie, tot din sfera teatrului, o reprezinta premiera cu spectacolul Badaranii, de la Studioul „Cassandra”, spectacol realizat de seria mea de studenti din anul IV. Produsul final e extrem de colorat, de viu, de energetic, cu o abordare a textului poate surprinzatoare - dupa cum mi-au marturisit chiar unii dintre colegii mei -, dar care a generat un succes imens. Ma bucur ca in acest fel le-am putut incununa ultimul an de facultate, ca le-am putut construi o amintire finala, desfasurata in conditii perfect protejate. Cred ca aveau dreptul la asa ceva. Ce se va intampla cu ei de acum incolo ne ingrijoreaza si pe mine, si pe ei, in egala masura. Tot ce-mi ramane de facut este sa le doresc tot binele si sa ma straduiesc sa-i ajut, dupa puteri, asa cum am facut, de-a lungul timpului, si cu alti absolventi.

             

            In cadrul colaborarilor cinematografiei mondiale cu fortele similare romanesti s-a mai intamplat un lucru placut mie: am fost solicitat sa joc rolul regelui Darius - care a presupus cantitati impresionante de produse de machiaj, plus aplicari repetate de barba - dintr-un film care se numeste Final Countdown si care este produs de ZDF si Parafilm Romania. Un prilej de amuzament imens, la filmari, impreuna cu Claudiu Bleont, Silviu Biris si Andra Negulescu. Tot la capitolul bucurii pot include si vestea ca am fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, in grad de Comandor. Am fost onorat, tocmai pentru ca in afara Virtutii Militare, acesta este singurul tip de decoratie in care cred. Doar ca nu inteleg de ce am aflat printr-un telefon si am fost silit sa fac excursii prin Bucuresti, ca sa gasesc numarul din Monitorul Oficial prin care se acredita acest gest. Cam acesta ar fi peisajul meu cotidian...

             

            E adevarat ca belelele curg, dar ma aflu acum intr-o pozitie care imi inlesneste gestul de a le trece cu vederea. Sunt mai optimist decat eram la intalnirea noastra precedenta... La sfarsitul anului voi implini 50 de ani si, conform starii actuale de spirit, rezulta ca peste 10 ani voi fi mai tanar decat sunt acum (rade cu pofta). Pana atunci insa, imi doresc sa devin tatic si sa pot, prin munca cinstita, rabdare si un pic de noroc, sa construiesc o casa pentru copilul care se va naste si care nu vreau sub nici o forma sa creasca in civilizatia „din” sau „de dupa blocuri”. Vreau o casa normala, decenta si un petic de curte, pe unde sa mai alerge si Haiduc, lupul meu de opt luni.

             


            R: Nu pot trece mai departe fara a va ruga sa elucidam misterul disparitiei dvs. din sfera televiziunii... 

            AP: Cu televiziunea sunt in relatii mai speciale. Am avut onoarea de a modera o emisiune culturala, „Arena Artelor”, care a disparut la un moment dat, pentru ca nu stiu cui nu i-a placut, pentru ca asemanarile cu emisiunea Big Brother erau inexistente si atunci trebuia sa recunosti dreptul si intaietatea celui mai interesant... Am facut apoi o alta emisiune, „Zodia Kitsch”, a carei tinta era, evident, depistarea kitschului in toate ipostazele si domeniile.

             

            Lucrurile au mers relativ bine, pana intr-un alt moment, cand conducerea de atunci a departamentului cultural m-a tratat ca pe un angajat intr-o intreprindere comunista, care nu a participat la o sedinta de partid. E adevarat: nu participasem la o sedinta cu cablistii. Pentru ca nu vazusem sensul. Si nu-l vad nici acum. Ca „pedeapsa”, onorariul mi-a fost redus la mai putin de jumatate si atunci am parasit postul. Emisiunea a fost preluata, in acelasi format, cu Marius Bodochi ca moderator. Ceea ce nu mi-l face pe Marius mai putin prieten, in schimb, pe alte personaje implicate in aceasta poveste le scoate definitiv din categoria prietenilor. 

            R: Pentru ca tot am vorbit despre studentii dvs. si ingrijorarea privind drumul lor de dupa absolvire: credeti ca mai exista public pentru teatru, in general, si pentru tinerii actori, in particular? 

            AP: Ingrijorarea despre care am pomenit mai devreme e reala: sunt foarte multi actori care absolva foarte multe facultati de teatru, promotiile sunt numeroase, locuri de munca asigurate nu mai exista, cum era pe vremuri... Si e firesc: traim intr-un alt fel de economie. Totusi, e trist, pentru ca majoritatea lor vor esua in rolul de prezentatori de teleshopping sau vor fi nevoiti sa faca niste compromisuri gigantice, sa uite ce au invatat in scoala, pentru a-si face loc in asa-zisele sitcomuri, pentru a-si asigura, in ultima instanta, traiul. Public, insa, exista. Cu siguranta! Magia tampeasca a televizorului incepe sa se erodeze si oamenii se reintorc in salile de teatru. Din fericire! 

            R: Mi-ati povestit, mai devreme, avatarurile prin care ati trecut pentru a ajunge sa semanati, fizic, cu regele Darius. De aici se naste o noua intrebare: exista si la actorii barbati preocuparea pentru aspectul fizic, teama de transformarile inerente inaintarii in varsta? 

            AP: Fara discutie, armonia interioara prevaleaza. Obsesia ridurilor cred ca e o preocupare care trebuie sa ramana feminina, pentru ca un barbat fara riduri, la o anumita varsta, e un martian, un caz straniu. In general, actorii care imbatranesc, capatand o competenta si de viata, dar si profesionala din ce in ce mai mare, transforma acest fenomen firesc in ceva frumos. Agatarea de imaginea din tinerete e o naivitate, o prostie.

             

            Pentru ca fata unui actor este mult mai interesanta in perioada de maturitate decat in aceea de superbie imberba. La 20-25 de ani se pot simti trasaturile unei viitoare personalitati, dar in nici un caz chipul nu e reprezentativ pentru un actor care face din aceasta meserie o viata. Eu, de exemplu, nu ma uit cu incantare la filmele facute cand eram foarte tanar. In afara de Iancu Jianu, in care imi place postura si admir caii. Nu regret deloc imaginea aceea. Mi se pare mult mai important faptul ca am ajuns sa fac Hamlet la varsta potrivita si astept sa traiesc in continuare frumos, asa cum traiesc acum alaturi de Lavinia. Tot acest frumos, acest echilibru si aceasta armonie sper ca reusesc sa arate pe chipul meu nu decrepitudine, ci doar cuviincioasa imbatranire, strict necesara, de care nu scapa nimeni si care nici nu e cel mai rau lucru din lume.

             

            E esential ce porti inauntru, ce echilibru interior ai si ce valori alegi din lumea asta ca sa-ti devina proprii. Lucrurile astea se citesc pe chip. Numai cei intunecati in interior au o aparitie neplacuta. Buhaielile, stingerea focului din priviri se intampla numai oamenilor care nu le-au avut niciodata pe de-a-ntregul sau care le-au mimat. Toate astea se verifica la maturitate. In perioada asta de gratie in care traiesc acum sunt adeptul imbatranirii demne si frumoase si, pe cat se poate, mai plina de energie. 

             

             

            Intreviu realizat in: Mai 2004 - Formula As - Lumea romaneasca

             


            Citeşte tot interviul 

             

             


            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!