Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » O zi din viata, pe YouTube

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            Acest text nu va contine spoilere nasoale. Nu fiindca m-as fi lecuit, intre timp, de placerea de-a strica distractia omului, ci fiindca n-am vazut ultima jumatate de ora din film. Va voi spune la momentul potrivit de ce.


            Sa incepem cu partea spectaculoasa a datelor. Pe 24 iulie, anul trecut, oameni de pe tot globul au filmat, care cum a putut, un moment din vietile lor. Peste 80.000 de clipuri au fost postate pe YouTube. 4500 de ore de filmari, in total, trimise din 192 de tari. Asta da concentrare de forte!


            Kevin MacDonald, regizor cu atributii minimale


            Teoretic, un regizor e prezent in toate momentele importante ale creatiei sale. Stabileste distributia, hotaraste decupajul regizoral, se ocupa de decoruri, costume, ii coordoneaza pe actori si asa mai departe. De data asta s-a-ntamplat altfel. Kevin MacDonald (care a castigat un Oscar pentru documentarul “One Day in September”, in '99) le-a pus doar cateva intrebari viitorilor actori amatori. Ce anume ai in buzunar? De ce anume ti-e frica? Ce-ti place? 

            “Ceea ce mi-a atras atentia a fost scara valorilor pentru cei care s-au filmat. Lucrurile importante pentru noi toti. Ne iubim copiii, vrem sa ne indragostim, nu vrem sa fim singuri. Ne e frica de boala si, si mai frica de moarte. Toate sunt in acest film: dragoste, copii, nastere, boala, munca, moarte. Asta e.”, spune regizorul.


            O zi (trista) din viata, ca multe altele


            Intr-adevar, exista momente foarte emotionante in “O zi din viata”. Nu atat pentru ca sunt alese si montate cu maiestrie (nu ca n-ar fi!), cat pentru ca sunt reale. Acesta este, totodata, si marele dezavantaj al filmului. Pe langa partile sale spectaculoase, exista povesti ingrozitor de triste, care te incarca. Una dintre ele se petrece intr-un apartament vraiste, in care tatal si fiul (care e doar un copilas), isi fac ritualul de dimineata. Dupa ce copilul face pipi la ordinele parintelui, este chemat sa aprinda o lumanare la fotografia mamei sale, moarte, in jurul careia tatal a compus un adevarat altar.

             

            Voyeuristi din toata lumea, uniti-va


            “Procesul de creare al documentarului m-a inspirat atat pe mine, cat si pe echipa mea. In fiecare zi ne simteam ca si cum am fi vazut 20 de filme posibile diferite, avand acces in intimitatea a foarte multe persoane”, mai spune MacDonald. Asa este. Senzatia pe care ti-o da filmul, printr-o mare parte din scene, este ca tragi cu ochiul, ca invadezi o intimidate care nu te priveste. Mai ales ca secventele nu seamana deloc cu “produsele” obisnuite ale YouTube-ului (zdringhi zdringhi, animalute care fac prostii, bebelusi veseli, adolescenti teribilisti). Filmul are profunzime si povesti frumoase, dar si multe atrocitati gratuite. Am rabdat cu stoicism sa vad cum, in unele zone ale lumii, se mananca ouale gata clocite, crude si cu pene. Aproape am vazut cum un porcusor viu a zburat pe gratar (nu garantez, fiindca a functionat gestul reflex de-a-mi pune mana la ochi). Cand, insa, pe ecran se pregatea lectia “cum se sacrifica niste vaci in cativa pasi simpli”, n-am mai rezistat si am zbughit-o din sala

            .
            Tema documentarului era « O zi din viata », nu « O colectie de ciudatenii scarboase ». Feluritele barbarisme practicate de diferite colectivitati inapoiate nu sunt reprezentative pentru diversitatea umana, ci doar pentru diversitatea animalitatii din noi. Daca nu ar fi exagerat cu instructajele de cruzime, documentarul ar fi putut iesi de exceptie, demontand cu succes ideea  ca YouTube-ul gazduieste numai plicticosenii.


            Alexandra Cochinescu

            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!