Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » O bestie care merită salvată

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            24 aprilie 2017

            Autor: Lorena Lupu
            Categorii: Cronica de film,

            Punctaj: 3.5 / 5


            În ultimii ani, Walt Disney Pictures şi-a concentrat atenţia pe două direcţii de business: să lungească franciza „Piraţilor din Caraibe” până o stoarce de orice urmă de farmec şi haz şi să-şi ecranizeze toate marile hituri animate care le-au creat brandul şi reputaţia din prezent: „Cenuşăreasa”, „Alice în Ţara Minunilor”, „Frumoasa din Pădurea Adormită” şi acum, „Frumoasa şi bestia”


            E de menţionat că m-am dus la film cu frică. Linda Woolverton, scenarista care debutase strălucit chiar la Disney, chiar cu „The Beauty and the Beast”, în 1991, a dat nişte dude teribile anii trecuţi, cu „Maleficent” (2014) (ecranizarea „Frumoasei din Pădurea Adormită), şi „Alice Through The Looking Glass” (2016), filme cu buget imens şi actori mari, dar aproape imposibil de urmărit datorită poveştilor stufoase, cu personaje plate şi monotone, lipsite de autenticitate şi twisturi. Mă aşteptam ca ecranizarea să fie tot a lui Woolverton, şi să ne spună, încă o dată, că toţi bărbaţii sunt proşti şi răi şi că toate femeile sunt zeiţe.


            Apoi, mai văzusem pe net că filmul durează puţin peste două ore, lucru care mi se părea exagerat şi pentru un film românesc din Noul Val, darămite pentru un proiect graţios Disney, bazat pe feerie şi graţie. 
            Urma să descopăr că lucrurile nu stăteau atât de rău precum crezusem. Dar chiar deloc. E de precizat că în 1994, scenariul „Beauty and the Beast” fusese adaptat într-un musical pentru Broadway. Nu fac precizarea doar pentru a-mi etala vasta cultură, ci pentru a sublinia că, în comparaţie cu filmul animat din 1991, ecranizarea din 2017 este un musical în toată regula, regizat de un fin cunoscător al genului, Bill Condon, omul care a scris scenariul musicalului „Chicago” şi a regizat „Dreamgirls”.


            Iar unul dintre lucrurile care te frapează în timpul filmului e frumuseţea momentelor de musical, montajul inedit, coregrafia neaşteptată, cu multă figuraţie, în autentic spirit Disney, acţiunile surprinzătoare, pe scurt, magia autentică pe care numai iubitorii de musical o pot savura.


            Şi dacă tot o menţionasem pe Linda Woolverton şi rateurile ei spectaculoase din ultimii ani: filmul a fost salvat prin înlocuirea scenaristei (ironic, tocmai în cazul creaţiei care a consacrat-o la început de carieră) cu Evan Spiliotopoulos şi Stephen Chbosky – iar efectul a fost un scenariu mult mai atent la nuanţe, mai puţin militant şi mai puţin rigid. Şi, desigur, cu câteva poante neaşteptate.


            Multe dintre micile inadvertenţe ale filmului animat, comentate savuros de recenzori de pe YouTube şi de siteuri de umor ca Cracked, sunt corectate discret. De exemplu: în animaţie, întâlnirea Bestiei cu vrăjitoarea avusese loc cu zece ani în urmă, iar monstrul are, în momentul acţiunii, 21 de ani. Lucru pe care filmul îl rezolvă cu un ambiguu „cu mult timp în urmă”, dar arătându-l totodată pe tânărul şi frumosul prinţ, o persoană adultă, de o rară frumuseţe şi eleganţă, batjocorind-o pe vrăjitoare. Scena iniţială, o superbă scenă gotică şi misterioasă de bal, are menirea să ne introducă şi câteva dintre personajele secundare de la castel: pe pianistul Cadenza (Stanley Tucci) şi vestita soprană Madame le Garderobe (Audra McDonald, o renumită soprană de culoare), doamna Potts şi micul Chip.

             

            Apoi, filmul explică şi de ce locuitorii satului nu ştiau nimic despre bestia care le era practic primul vecin pe dreapta: vraja care îi înrobise pe toţi cei din castel, şi care nu putea fi anihilată decât prin descoperirea adevăratei iubiri, vraja – cum spuneam – îi ştersese din amintirea tuturor celor din afara castelului. Episod prezentat în oglindă cu momentul când Belle se întâlneşte cu un sătean, îl întreabă ce a uitat, iar acesta, într-o replică delicios de absurdă, îi mărturiseşte că a uitat ceva, dar nu-şi mai aminteşte ce anume. Emma Watson e actriţa ideală pentru Belle. Poate că personajul, în interpretarea ei, se îndepărtează puţin de frumuseţea aceea clasică, răpitoare, specifică prinţeselor Disney, în favoarea unei nevinovăţii copilăreşti, proaspete, pistruiate, cu efecte adeseori comice. Dar toată această inocenţă, aflată la graniţa dintre copilă şi femeie, abundă de viaţă şi de farmec.

             

            Dansul din Frumoasa si bestia 2017

             

            Gaston, jucat de Luke Evans, e singurul personaj care, cumva, reuşeşte să fie mai „desen animat” decât însuşi desenul animat care l-a inspirat. Toată aroganţa, toată masculinitatea prost – înţeleasă, sunt îngroşate până la paroxism. E caricatura unei caricaturi, şi asocierea cu LeFou (personajul gay, care în mod real are câteva poante gay, dar atât de subtile, încât, dacă scapi nachos pe jos şi te apleci după ei, le-ai ratat), triplează comedia. Spre deosebire de LeFou din animaţie, un prostănac monocord, LeFou din film are sentimente complexe faţă de Gaston: o mare afecţiune şi disponibilitate de a-i acoperi faptele, care se transformă treptat în respingere, pe măsură ce realizează că adevăratul monstru nu e cel cu colţi şi gheare. Dacă bătrânul tată al Bellei din animaţie e un moşulică simpatic, care stârneşte cel mult compătimirea, părintele ei din noul film e Kevin Kline, o frumuseţe tomnatică misterioasă, care inspiră orice altceva decât compătimire: magnetism, fascinaţie, secrete pline de vrajă, umbra unei senzualităţi apuse şi mult, mult, foarte mult farmec.

             

            Nu ştiu cum, într-un film cu atâţia protagonişti tineri şi frumoşi, eu mă uitam topită după Kevin Kline. Dar asta e situaţia cu anumiţi bărbaţi: rămân irezistibili până la adânci bătrâneţi. Evident, tatăl pleacă la târg să-şi vândă gadgeturile făurite cu migală şi se rătăceşte în furtună;  fugind de lupi, ajunge la castel; încercând să fure un trandafir pe care l-a promis fiicei sale, e întemniţat de Bestie. Dan Stevens, irecognoscibil sub costumul imens, reuşeşte să transmită suficientă forţă încât să împrumute credibilitate făpturii pe care o întrupează şi e, în mod real, tiranic şi monstruos. La fel de monstruos ca în momentul în care o ia pe Belle ostatică, în locul tatălui ei.


            Legat de castelul vrăjit şi de locuitorii lui, pot enumera un minus şi două plusuri. Minusul e dat de faptul că, în loc să fie figuri mobile, trăsăturile faciale ale sfeşnicului Lumiere,  ceasornicului Cogsworth, ceainicului Mrs. Potts şi ceşcuţei Chip sunt doar încrustate pe obiecte propriu-zise, ceea ce anulează expresivitatea irezistibilă a acestor personaje şi-i obligă pe actori valoroşi ca Ewan McGregor, Ian McKellen şi Emma Thompson să joace doar cu vocea, până îşi revin, preţ de 30 de secunde în final, la forma lor omenească.

             

            Plusurile sunt:

             

            1. O dezvoltare mai lungă şi mai nuanţată a poveştii de dragoste. În urma criticilor care acuzau sexismul şi sindromul Stockholm din versiunea iniţială (victima care se îndrăgosteşte de cel care o abuzează şi o ţine captivă), filmul ne dezvăluie vulnerabilitatea din ce în ce mai pronunţată a Monstrului, pe măsură ce se abandonează iubirii, complicitatea care se creează între eroi, pe măsură ce între ei apare o tot mai strânsă prietenie, pasiunea lor comună pentru imensa bibliotecă a palatului. Partea asta a filmului seamănă cu un ginerică excesiv de zelos care vrea s-o convingă pe viitoarea soacră de intenţiile lui nobile. Dar acest lucru are şi el farmecul lui. Ne ia aşa de încet pe după piersic încât, de la un punct încolo, vrem toţi să salvăm bestia şi să-i facem mici copii – monstru pe care să-i naştem prin cezariană.

             

            2. Construcţia unui sentiment mai acut al pericolului, comparativ cu desenul animat. Cu fiecare petală pierdută de trandafirul vrăjit, bestia devine mai animalică şi servitorii se apropie mai mult de statutul de obiecte. Dacă Frumoasa nu cedează, toţi vor încremeni în simple vechituri. Iar impactul emoţional al transformării e resimţit atât prin modificarea lor propriu-zisă, cât şi prin disperarea crescândă cu care îi dau Bestiei sfaturi amoroase. Şi legat de asta, va fi o scenă finală la care veţi plânge lacrimi grele – cam cum nu v-a făcut Disney să plângeţi de la moartea mamei lui Bambi... dar nu vreau să spoileresc.


            Pe scurt, „Frumoasa şi bestia” din 2017 e un film de o frumuseţe spectaculoasă, (iar dacă îl prindeţi 3D, paralizantă chiar), de un farmec vintage pe care echipa a avut buna inspiraţie să-l păstreze intact, de o tensiune  reală şi iminentă contrapunctată cu un comic copios şi oferă perspective noi asupra fiecărui personaj în parte, aducând totodată un omagiu versiunii clasice.

             


            ***
            Titlu: Beauty and the Beast An: 2017 Producător: Walt Disney Pictures Regie: Bill Condon Distribuţie: Emma Watson, Dan Stevens, Luke Evans, Kevin Kline, Josh Gad, Ewan McGregor, Ian  McKellen, Emma Thompson, Stanley Tucci, Audra McDonald.




            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!