Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Transformers nu moare. Transformers se transformă

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            "Cel mai bun lucru pe care îl poți face cu Transformers: The Last Knight e să-l dai la spate cât mai repede posibil" (Collider.com), "Transformers 5 e cel mai toxic film al anului" (Rolling Stone) etc etc. Noul film al lui Michael Bay iese pe ecrane însoțit de un alai de înjurături. Niciodată nu s-a scris mai rău despre un film din această serie. Fraților întru ale scrisului, până acum ce ați făcut ? Industria filmului a ajuns atât de monstruoasă și pentru că voi ați tratat cu seriozitate toate tâmpeniile făcute pentru cât mai mulți bani, mai ales aceste francize care sunt cel mai rău lucru care i s-a întâmplat celei de-a șaptea arte ever. Acum vi s-a luat de la Transformers 5, după ce precedentele părți le-ați comentat cu profesionalism și pe un mare număr de semne, la fel cum ați fi scris despre un film de Bergman. Dacă toți criticii ar începe să scrie pe bune, poate că Decepticonii din Cetatea Filmului vor începe să dea înapoi. Dar astea sunt iluzii. Entertainment-ul înseamnă money, nu artă - punct.

             

            Eu nu cred că Transformers 5 e cel mai prost film al seriei, ci că cei care până acum au scris călduț au ajuns la suprasaturație. Toate celelalte părți, cu excepția primeia, s-au amestecat în capul meu într-un fel bilă de metal întunecat. Nu țin minte decât că erau metalice, urâte și că nu prea vedeai oameni în ele.  Primul film din serie l-am văzut însă într-un super-cadru, la Festivalul de la Taormina. Era în 2007, pe atunci festivalul începuse să invite și producții americane ale marilor studiouri, și Michael Bay împreună cu necunoscutul pe atunci Shia LaBoeuf au avut ocazia să lanseze ceea ce urma să devină franciza cea mai urâtă de critici chiar în fața lor. Amintirea e încă vie. Premiera mondială a avut loc în vestitul amfiteatru grec și a fost precedată de un spectacol laser care făcea ca ruinele să arate psihedelic.

             

            Eram cu regretatul coleg și prieten Alex Leo Șerban, amândoi cu gurile căscate (sau nu chiar căscate, să nu ne intre laserul pe gât!). După acest antreu, Transformers a alunecat foarte ușor. Nu știam la ce să ne așteptăm, dar Bumblebee și Sam făceau un cuplu pe cinste, Bee se pitea ca un elefănțel sub tindă, era și acțiune, era și mult umor și o poveste de dragoste - mă rog, entertainment absolut ok. Și erau puțini roboți.

            Dar anii au trecut și continuările care au venit au fost din ce în ce mai îngrozitoare. Au apărut din ce în ce mai mulți transformerși, au dispărut oamenii, lumina, umorul, orice urmă de umanitate și de speranță. M-am simțit tot mai abrutizată și mai mecanizată cu fiecare nou film.

             

             

            Acum, în ceea ce se anunță nu ultimul film al francizei, ci ultimul în care mai apare Mark Wahlberg, lucrurile s-au mai limpezit. Deși combină lupta dintre decepticoni și autoboți cu legenda Cavalerilor Mesei Rotunde și Codul Da Vinci, povestea e mult mai aerisită pentru că nu mai vezi atăta fierăraie și nu te mai zgârie pe timpan lupta roboților. Probabil că Michael Bay a înțeles în sfârșit că, dacă vrea să continue franciza, trebuie să mai varieze. Așa că introduce niște anomalii istorice copilărești prin care transformerșii au însoțit umanitatea încă de la începuturile acesteia (nu întâmplător, una din scenele cheie are loc la Stonehenge), trecând prin toate marile evenimente ale istoriei, listate într-un montaj foto care culminează cu o secvență din cel de-al doilea război mondial. Secvența a fost filmată la Blenheim Palace din Oxfordshire, care i-a aparținut lui Winston Churchill, dar palatul a devenit în film sediul lui Adolf Hitler, ceea ce a stârnit o mică furtună în Anglia. Ce mai contează? Câinii latră, caravana lui Bay trece. Scopul întregii digresiuni e de a face credibilă perspectiva disoluției finale a Terrei sub influența perfidei Quintessa, lucru care poate fi stopat numai prin sabia lui Merlin.

             

            Deci deocamdată rețineți această idee: Transformers : Ultimul cavaler e digerabil pentru că proporția roboți-oameni s-a mai echilibrat. Apoi pentru că în ciuda kitsch-ului inevitabil à la Codul Da Vinci, ideea de a-l aduce pe Sir Anthony Hopkins pe post de istoric și astronom de viță nobilă care capacitează povestea și o pune pe făgașul ei, pardon de expresie, istoric și transcedental mi se pare salvatoare. Mă așteptam să văd un Sir cabotin, supralicitând de jena că joacă pentru bani, dar Hopkins pare sincer amuzat de rol și scenele cu el sunt cele mai haioase din tot filmul. El este și liantul dintre Cade Yeager (personajul lui Wahlberg, dacă ați uitat) și sexy profesoara de la Oxford Viviane Wembley (Laura Haddock, o combinație de Megan Fox și Angelina Jolie), binom care la început se spurcă pentru ca apoi să funcționeze pentru ce altceva decât salvarea lumii, sabia lui Merlin neascultând decât de profesoara care predă istoria în stiletto.

            Recunosc că am închis ochii la felul cum e adusă povestea din condei, recunoscătoare că mai văd și castele britanice cu valeți roboți copiindu-l în mod asumat pe C3P0, și mașini englezești, și aristocrați intrând pe ușa din dos de la 10 Downing Street și strigând la premier (mai ales zilele astea!), și chiar și un submarin de la Muzeul Marinei care se dovedește a fi transformer ducându-i pe cei doi eroi spre miezul poveștii. Șamd. Două ore și jumătate nu trec așa greu.

             

            Iar în secvențele de climax, senzația mea a fost că realizatorii s-au inspirat puțin din Arrival (SF-ul de anul trecut al lui Dennis Villeneuve) și că au simplificat mult visual-urile. Secvențele finale de luptă nu mai par atât de îmbâcsite și de haotice. Pe dinafară Cybertron, care are nevoie pentru a supraviețui de a sorbi întreaga viață de pe Pământ, arată ca o grămadă informă de vreascuri.

            Am remarcat, firește, schimbările bruște de vestimentație ale lui Cade și Viviane – și faptul că el apare cu căciuliță când începe nebunia, iar ea e decoltată indiferent ce poartă și în ce context. Criticii americani l-au beștelit suplimentar pe Bay pentru că face din femeie un obiect, n-a contat pentru ei că așa obiect cum e, sexy profesoara salvează Pământul.

             

            Deci Transformers 5 nu e atât de îngrozitor pe cât se spune. Cea mai importantă publicație americană de cinema, Variety, a făcut parte separată de corul înjurătorilor printr-o cronică în care parcă se și temea să spună că i-a cam plăcut filmul (sau că nu i-a plăcut) și care se termina cu cuvintele “there are moments when this series is capable of making you think that you like it.”  Sau poate se aștepta, ca și mine, la ce era mai rău? Da, filmul e haotic așa cum sunt de obicei filmele lui Michael Bay, cu personaje care intră în scenă, ies și mai reintră după o oră, trama e subțire, dar față de ce am văzut până acum mi s-a părut cel mai apropiat de primul capitol al francizei.

             

            Trailer:

             


            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!