Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Cum dorește căprioara...

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            29 iunie 2017

            Autor: Iulia Blaga
            Categorii: Cronica de film,

            Despre trup și suflet, de Ildikó Enyedi, senzația maghiară a acestui an (distins cu Ursul de Aur la Berlin), joacă aproape toate cărțile pe elementul surpriză – unul din motivele pentru care la a doua vizionare nu mai e atât de impresionant. Dar ce se pierde prin devoalare se răscumpără prin adâncirea unor detalii, unele dintre ele importante. De pildă, jocurile de rol pe care eroina le face cu figurinele păstrate din copilărie. Le pune pe masă și ele devin personajele din viața reală – Maria, noul controlor CTC de la abator, speriată de oameni și stingheră, respectiv Endre, directorul financiar al abatorului, însingurat la o vârstă deja coaptă și atât de uman clipă de clipă, deși viața l-a încercat luându-i o mână (detaliu psihanalizabil, prima dată reținusem că nu mai are mâna deloc, nu că e inertă.).

             

            Maria și Endre se apropie treptat, mulțumită și acestor marionete cărora Maria le dă voce pentru a putea verbaliza propriile sentimente, dar și pentru a-l înțelege pe Endre. La un moment dat, Maria îl vizitează pe psihologul cu care lucrase în copilărie, mai ales când își dă seama că-l place pe Endre și că nu știe să gestioneze fiorul erotic. Dar nu ni se dau detalii despre existențele lor anterioare. Povestea e un mare aisberg, trecutul fiind aproape cu totul obliterat, poate și pentru că personajele nu-și amintesc cu plăcere de el. Acțiunea se desfășoară în prezent și în cea mai mare parte în oglindă cu animalele pentru că elementul cel mai surprinzător al scenariului e felul în care face dintr-un detaliu fantastic un element perfect credibil: cei doi descoperă că au același vis recurent și că în aceste vise joacă amândoi niște roluri – el de cerb, ea de căprioară. Apropierea lor începe în vis, ca și cum, dincolo de nota de irealitate, subconștienturilor lor și-ar da seama cu mult înaintea rațiunii că aceste persoane sunt compatibile.

             

             

            Firește, spectatorul se gândește că visele pot fi un efect al meseriilor stresante ale personajelor (directorul spune la un moment dat că, dacă nu îți e milă de aceste animale, nu poți lucra fără să nu capotezi nervos). Sau mai poți căuta o explicație în simbolistica bogată a cerbului (simbol creștin, simbol al purității și prudenței, al înflăcărării simțurilor și abundenței, precum și animal psihopomp). Dar la un nivel mai relaxat, cerbul e pur și simplu echivalentul unei persoane temătoare în a se integra social, iar discursul simplu al lui Enyedi traduce eficient în limbaj cinematografic dificultatea oamenilor de azi de a se apropia unii de alții, spaima de intimitate.

             

            Maria și Endre sunt polii geografici, să zic, în jurul căruia se învârte filmul, polii magnetici fiind oamenii și animalele. Alt detaliu care atrage atenția la a doua vizionare sunt ochii animalelor, care sunt în permanență puși în relație cu ochii oamenilor. Ochii căprioarei și ai cerbului din pădure, dar mai ales privirea blândă cu care vacile din abator îi urmăresc pe oamenii care mai devreme sau mai târziu le vor lua viața – chiar dacă după toate normele UE. Privirea asta care nu judecă te face să-ți fie rușine de omul civilizat din tine care dispune de viețile animalelor. Iar la acest nivel filmul aruncă niște necunoscute în ecuația uman-animal (ce ne face să fim oameni? etc), Enyedi reușind prin imaginea lui Máté Herbai să ridice un fel de construcție în oglindă între lumea umană și cea animală, dând impresia că animalele îi observă pe oameni cu mult mai multă înțelegere decât au oamenii pentru ele. Firește, e o listă întreagă de paralelisme între cele două universuri – ochii, sângele șamd, visul putând funcționa și ca o dublă oglindire care la nivel dramaturgic continuă și compensează ce îi lipsește cotidianului.

             

             

            Dacă visele sunt văzute și ca o modalitate de compensare a subconștientului, e interesant felul în care oniricul se resoarbe atunci când protagoniștii consideră că nu mai au nevoie de ajutor pe partea celalaltă (nu putea lipsi o glumă ca”ce-am visat astă-noapte? ”.). Asta e, de fapt, modalitatea autoarei de a face să coboare cortina – într-un mod destul de abrupt, aș zice, fără ca măcar să existe o scenă concluzivă în regatul oniricului. E un fel de a spune că viața reală e cea care contează, dar pentru o poveste care miza totul pe elementul oniric mi se pare un deznodământ cumva nereal și un pic nedrept.

             

            După ce a luat premiul la Berlin, cineasta a declarat la conferința de presă că și-a dorit un film cât mai cristalin și nu doar la nivelul imaginii. ”Ca un pahar cu apă”, au fost cuvintele ei. Asta încearcă și la nivel regizoral, temperând acutele și dându-i posibilitatea spectatorului ca prin acest pahar cu apă să întrevadă în adâncime zone pe care scenariul doar le sugerează și să-și lărgească propria poveste. Cum ar fi, glosând pe marginea trecutului personajelor sau încercând să întrevadă dimensiunile pasiunii pe care oamenii o pot trăi cu totul pe dinăuntru, fără țeavă de eșapament.

             

            Deci dincolo de love story-ul care le face pe fete să scrie frumos pe Facebook, Despre trup și suflet e un mic aisberg despre pasiune în care nu doar sufletul e ascuns, dar și mare parte din trup. (O deschidere bună pentru noua companie de distribuție Bad Unicorn.).

             

            Trailer:


             

             


            Despre trup și suflet / Teströl és lélekröl / On Body and Soul – de Ildikó Enyedi, cu: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Réka Tenki, Zoltán Schneider 

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!