Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » DE 7 ori Nae Caranfil @BuzzCEE

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            La Buzău se proiectează pentru prima dată o integrală a filmelor lui Nae Caranfil. 7 piese de colecție ale unui dintre cei mai savuroși regizori români.

             

            Pe Nae Caranfil îl știu mulți. Ne-a învățat cum fumează milionarii (Filantropica), ne-a dat singura epopee cinematografică de după 89, a făcut film de epocă despre scriitori celebri (Dolce far niente) și-a explorat umoristic marele jaf comunist (Closer to the Moon). S-a jucat și de-a muzicalul (6.9 pe scara Richter) și de-a road-movie (Asfalt Tango). Separat și prin maniera de-a face film, accesibil hollywoodiană și prin impactul mare la public (suficient de pop-cultural cât să fie citat/plagiat prin reclame la pseudo-brânze) de generația Noului Val domnul Caranfil și-a construit un status și un fan-base extrem de invidiabile. Cele 7 filme cu care-a delectat spectatorii, odată revăzute, se cer re-evaluate. Ce rămâne, ce s-a ofilit, și mai ales, care sunt cel mai revăzubile filme ale lui Caranfil?

             

             07. Asfalt Tango (1996)

             

             

            "Ambiţia mea a fost atunci să fac o farsă, o comedie cît mai aproape de nivelul de excelenţă, de strălucire al unor filme americane precum Some Like It Hot, de Billy Wilder". Nae Caranfil

             

            Filmele 90iste au îmbătrânit, majoritatea urât. S-au ”datat” cum ar zice americanii. Tot ce era atunci satiră de moravuri și road-movie bazat pe un autocar plin de prostituate asiprante care pronesc din București spre Franța acum e piesă de arhivă a ”tranziției”. Umorul de moravauri este încă actual  în țara tuturor videochatistelor, autostrăzi tot nu avem, dar cu Charlotte Rampling cu tot Tango-ul nu reușește uneori să se ridice de la nivelul asfaltului.

             

            06. Closer to the Moon (2014)

             

             

            ”Mi-am dorit un fel de Once upon a time în Romania. Eroii mei sînt nostalgici. Sînt nostalgici după tinereţea lor sacrificată pe redutele unui idealism greşit plasat, nostalgici după vremurile cînd poziţionarea lor era pur romantică, adică împotriva sistemului, şi nu în slujba lui, cum e cazul la data la care se petrece acţiunea, nostalgici, în sfîrşit, după o inocenţă pierdută în favoarea experienţei. Inocenţă vs experienţă – iată una dintre temele filmului. Atacul băncii, în sine, este o tentativă de regăsire a acestei inocenţe.” Nae Caranfil

             

            Istoria senzațională a unui jaf bancar orchestrat de oameni de bază din partidul Comunist Român a beficiat de 3 ercanizări. O reconstituire cerută de organele comuniste, un documentar (Marele jaf comunist, regia Alecu Solomon) și Closer to the Moon. Vorbit în engleză și realizat cu un buget ”hollywoodian” dar și cu toate problemele pe care o operațiune cinematografică de hollywood le aduce la pachet filmul rezultat este inegal. Momentele bune sunt ocazional geniale, momentele ratate sunt pur și simplu ratate. Aventuros și nostalgic filmul poate seduce și abandona în mai puțin de 10 minute. Nu doar Mark Strong și Vera Farmiga par pierduți, filmul în sine oscilează între prea multe  sentimente și registre narative.

             

            05. Restul e Tăcere (2008)

             

             

            ”Așa era pe vremea aceea, teatrul era o artă respectabilă, cinema-ul era o distracție de bâlci, iar cei care se orientau spre film erau priviți, mai ales dacă aveau un background cultural, erau priviti ca niște persoane care încearcă o formă de prostituție.” Nae Caranfil

             

             

            Cel mai ambițios dar și cel mai îndrăgibil pe rezonuri cinefile film ale lui Nae Caranfil este o epopee despre pionierii cinematografiei românești. O aventură dulce-amară, cu multe nostalgii și un umor filtrat prin moravurile d’antan. Un ambiț mare, care pus pe ecran nu are cum să nu-și seducă spectatorii. Cu regi și soldați, umor și amantlâcuri, înjurături de birjar (când încă existau birje) și mai ales cu o fascinașie sinceră pentru acel ”atunci” mitologizat Restul e tăcere citează și în titlu și în scenariu de prin teatru. Aduce în plus o încredere admirabilă în posibilitățile și forța (pe atunci) noului mediu de arte și divertisment, cinematograful.

             

            04. 6.9 pe scara Richter (2016)


             

            „Ar fi putut fi o dramă cumplită despre depresii clinice, cutremure şi bătrâneţe. În schimb, a ieşit o comedie despre toate acestea care până la urmă se transformă într-un musical. Am pornit de la ideea unei relaţii tată/fiu în care tatăl este tânăr, iar fiul bătrân. Asta însemnând că tatăl are comportamentul unui tânăr, adolescent chiar, în timp ce fiul se confruntă anevoie cu criza vârstei mijlocii”. Nae Caranfil

             

            Cel mai nou film al lui Caranfil face uz de fobii și gelozii pentru a livra un film perfect balansat între melodramă de cuplu, thriller psihologic și... film muzical. Plin de verva, bonomia și dialogurile sclipitoare care l-au făcut pe Caranfil un regizor redutabil Richter-ul este cât se poate de proaspăr și bine-intenționat.

             

            03. Dolce Far Niente (1999)

             

             

            ”Stendhal al meu este de un egoism complet, este construit în opoziţie faţă de clişeul artistului cu toate antenele revărsate spre exterior, programat să vâneze tot ce e omenesc, în cele mai infime detalii. E, dimpotrivă, un tip obsedat de el însuşi – şi supărat pe el însuşi. Aşadar, am creat un Stendhal al meu, un Rossini al meu şi o Italie a mea şi a ieşit un film de care sunt astăzi foarte mândru, deşi nu s-a bucurat de succes.” Nae Caranfil

             

            Elegant, pervers și subtil filmul ”despre Stendhal și Rossini” se dovedește nu un succes de casă (fiind aproape absent din cinematografele românești) ci o piesă care trece cu bine testul timpului. Încordat dintr-un scenariu care amestecă frivolitatea personajelor cu întunecimile epocii și le amplasează pe ambele într-o italie extrem de idilică  Dolce far niente este mai mult decât un film de epocă. Este un film despre modul în care o epocă se percepe pe sine și felul în care ajunge să fie percepută (secole) mai târziu.

             

            02. Filantropica (2001)

             

             

            ”Eu nu încerc să conving publicul să dea sau să nu dea bani la cerşetori. Eu spun o poveste din care el poate să afle că cerşetorii sunt de mai multe feluri (unii profesionişti, alţii amatori) şi că banii au destinaţii şi trasee diferite.” Nae Caranfil

             

            Cel mai de succes film al lui Nae Caranfil este în egală măsură o comedie spumoasă, o satiră necruțătoare și ”un Ceahlău” al culturii populare recente. Filmul despre industria cerșetoriei a avlut fler și la glume dar mai ales la ton și subiect. În orice alt registru Filantropica ar fi fost sau prea brutal sau prea trist. Așa, amestecat din umor și umori este indiscutabil filmul românesc cu cel mai mare impact la public din ultimele 2 decenii.

             

            01. E pericoloso sporgersi (1993)

             

             

            ” Am parcurs câteva etape succesive în clarificarea subiectului: în primul rând, mi-a fost limpede că trebuie să construiesc o viziune mai amplă, să intru mai agresiv în realitatea dictatorială a epocii, deci să introduc în film elemente care nu ar fi fost aprobabile înainte, cele care creionau viaţa noastră cotidiană în România anilor ’80: Europa Liberă, Securitatea, turnătoriile, frica. Şi mai important era să mă hotărăsc cum privesc înapoi spre anii ăia – cu mânie sau fără. ” Nae Caranfil

             

            Un debut redutabil, care pune peste o structură de scenariu de-a dreptul tarantinească (avant-la-lettre, Pulp Fiction va avea premiera un an mai tîrziu) toate chestiunile cotidiene ale unei adolescențe porvinciale 80iste. Un film nostalgic, dar de fapt amar despre ce însemna comunismul. Prinși în plasa unor amoruri și iluzii protagoniștii (un actor, o liceeană, un militar) au fiecare partea lor din film și adevăr. Dragoste și trădare, spreanțe deșarte și dizidențe de buzunar, munci patriotice, serviciu militar obligatoriu și turnee de teatru provincial se amestecă în probabil unul din cele mai bune 3 debuturi din cinema-ul nostru ante și post-revoluționar. 

            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!