Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Little Spider

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            6 iulie 2017

            Autor: Iulia Blaga
            Categorii: Cronica de film,

            Cică Tom Holland, protagonistul din Omul-păianjen: Întoarcerea acasă / Spider-Man: Homecoming aproape ar fi plâns când a văzut că filmul are rating 92 din 100 pe Rotten Tomatoes. La sensibilitatea asta, dacă ar citi ce voi scrie mai jos, ar hohoti o săptămână. Filmul acesta e setat pentru un IQ minim și pentru vârsta de 12-13 ani, e bine să știți din start. Scenariul e confecționat de șase (!) persoane nu doar pentru mărimi mici ci și, din păcate, pentru expectații modeste. Marea idee a scenariștilor a fost să facă din Peter Parker un adolescent cât se poate de șters, care să aibă un prieten obez și șters, și care să suspine după o fată drăguță dar ștearsă, deși e mulatră și deci na!, idila interrasială e totuși revoluționară pentru o franciză.

             

            Totul pare șters în acest film lansat totuși în IMAX și 3D și care, costând 175 milioane de dolari, are desigur așteptări financiare mari (astea fiind singurele lui expectații). Dar noi ce primim în schimb? În Mission: Impossible știu că-l văd pe Tom Cruise punându-și pielea la bătaie în cascadorii tot mai extravagante, în Bourne mă aștept de fiecare dată la un Matt Damon credibil în jurul căruia se învârte ceas o combinație perfectă de adrenalină și meticulozitate aproape științifică, în Star Wars îmi place să cred că voi regăsi aerul de legendă-mamă SF impregnată de umor şi de un kitsch metafizic cu totul digerabi.

             

             

            Personajul Spider-Man avea, cel puțin asta a fost impresia după cele trei filme regizate de Sam Raimi între 2002 și 2007, o inocență și o candoare care îl izolau de ceilalalți supereroi. Tobey Maguire era dulce, avea un aer de copil cuminte care se miră și el de puterile lui, scenele de acțiune aveau acțiune, dar și haz. Aceste filme erau un family entertaining de bună calitate pentru că aduceau combinația ideală de adrenalină, romance și umor care le făcea să fie prizate la orice vârstă. Între timp s-a umplut lumea de supereroi, nu mai ai loc de ei, și Omul-păianjen, încercând să se adapteze, și-a pierdut tot mai mult din inocență - poate și pentru că nu știa că asta era arma lui cea mai puternică.

             

             

            Andrew Garfield, care a fost protagonist în The Amazing Spider-Man (2012) și The Amazing Spider-Man 2 (2014), era mai puțin carismatic decât Tobey Maguire și era vizibil că joacă și puțin în umbra lui. În plus, idila cu Emma Stone n-a convins nici pe ecran, nici în afara ecranului. Ca să fiu sinceră, nu-mi amintesc nimic din aceste două filme – nu am o memorie bună oricum, dar din filme rețin senzații. Majoritatea filmelor comerciale recente sunt complet plate, nu îmi mai lasă nici un fel de umbre afective.

             

            După The Amazing Spider-Man al doilea reboot se produce acum, odată ce Disney, Marvel Studios și Sony au hotărât (de fapt, au hotărât în 2015) să-l împartă pe Spider-Man adică să-l stoarcă împreună de bani. Introducerea lui Spider-Man în universul Marvel s-a întâmplat anul trecut în Captain America: Civil War, care avea oareșce umor și era antrenant, deși ideea de a pune la un loc cât mai mulți supereroi sună a disperare și nimeni nu mai apucă să joace suficient iar povestea are dificultăți de înțeles în a-i antrena pe toți în scene credibile.

             

            Anul trecut, noul Omul-păianjen (interpretat de newcomerul britanic Tom Holland) părea o găselniță interesantă pentru lumea Marvel, mai ales că acolo toți erau în mișcare coloidală și emulația supereroilor (și a vedetelor care le interpretau) erau vizibile. Multă lume s-a așteptat ca reboot-ul să spargă anul ăsta - dar, din nou, dacă filmul va fi un succes de vânzări nu înseamnă că va fi și apreciat – aceste topuri se fac după numărul de bilete vândute, nu te întreabă nimeni pe urmă dacă filmul ți-a și plăcut.

             

            Într-o cultură populară care ne-a impregnat de nevoia și de convingerea că trebuie să fim cu toții speciali, noul Spider-Man joacă la derută cartea normalității. Cine să-l creadă? Doar nu e un film independent felie de viață în care adolescenții să apară așa cum sunt, ci are amprenta deprimantă a unui teenagers movie de serie B. Adică actori necarismatici, poveste searbădă, replici stereotipe, glume de doi lei și un regizor care nu știe pe ce să insiste și când să se oprească. Văzându-l pe Tony Stark / Iron Man, nu poți decât să te întrebi dacă Robert Downey, Jr. e pe bune sau e interpretat de vreo sosie. De pe partea lui, Michael Keaton n-are decât să-și facă numărul pe care știm că-l face bine pentru că tot sună a parodie la Birdman-ul lui Iñarrítu. Îți și imaginezi bancurile de pe platou sau autoironiile unui actor atât de subevaluat față de talentul lui.

             

             

            Oricum, Keaton și Downey, Jr. par cam de umplutură – deși menirea lor e să atragă și albinele mai bătrâne, pentru că, fiind targetat pe vârste mici, filmul e construit mai ales pe personajele interpretate de Tom Holland (21 de ani, dar arată ca de 16), Jacob Batalon (prietenul lui, Ned) și Laura Harrier (Liz). Singurele momente care merită banii și care aduc o foarte mică doză de adrenalină și de entertainment sunt scene de acțiune în care aproape că te apucă amețeala odată cu protagonistul cățărat pe Monumentul Washington. Și mai e o scenă și ea foarte bună, pentru care IMAX-ul e cu totul justificat.

             

            Altfel, te lasă destul de rece acrobațiile – multe nereușite ale eroului care trebuie să se obișnuiască cu un nou costum, iar când acest costum se upgradează și dezvăluie o mie de noi posibilități, inclusiv o voce (combinație de Siri cu sistemul de operare din Her, de Spike Jonze), deja povestea te-a pierdut și, cum ai terminat și popcornul, nu prea mai ai răbdare.

            Vă dați seama cum e să mai trebuiască să și scrii pe urmă despre film...

             

            Omul-păianjen: Întoarcerea acasă / Spider-Man: Homecoming – de  Jon Watts , cu: Tom Holland, Michael Keaton, Robert Downey, Jr., Jon Favreau,  Laura Harrier,  Marisa Tomei

             

            Trailer:

             

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!