Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Filmele lui Dennis Villeneuve

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            De la debutul în lungmetraj până la Blade Runner 2049 canadianul Dennis Villeneuve a  făcut fix ce filme a considerat dumnealui necesare. Fie ele drame sau thrillere, melodrame sau fantezii supra-realiste toate cele 9 lungmetraje ale canadianului au în centru două chestiuni atent studiate și amplasate pe ecran: umanitatea personajelor, niciodată ireproșabil moral dar credibile psihologic și latura vizuală, imaginea, montajul, cadrul și secvența. Abordate cu seriozitate personajele și secvențele din opera cinematografică a lui Villeneuve sunt, unoeri mai mult decât restul ansamblului cinematografic din care fac parte. Alteori sunt fix cum ar trebui să fie, pperfect integrate în universurile filmelor din care fac parte. Aranjate de la cele mai puțin speciale (acum) până la cele mai puternice emoțional, intelectual și vizual filmele lui Dennis Villeneueve ar putea fi oricând organizate într-o restrospectivă la cinematecile care se respectă.

             

            August 32nd on Earth (1998)

             

             

             

            Debutul în lungmetraj îi aduce lui Dennis Villeneuve prima selecție la Cannes. Melo-dramă de cuplu inopinat și inoportun. Ea decide brusc, după un accident minor de mașină, că trebuie să facă un copil. Nu are cu cine, deci, stiuația fiind presantă, apelează la cel mai bun prieten.  Duși în deșert pentru actul conceperii cei doi devin protagoniști într-o dramă de cuplu, perfect capabilă să le dea și profunzimi umane celor doi, dar într-un mod discret foarte dornică de-a spune mai multe despre o societatea suficient de defectă și alienantă din jurul lor. Un film datat, în ciuda fineții psihologice și-a modului admirabil de-a face acdre și decupa secvențe.

             

            Polytechnique (2009)

             

             

            Reconstituirea mass-shootingului din 1989, de la Politehnica din Montreal, când un student a ucis 14 studente și rănit alți 14 studenți este un film temerar, admirabil, dar ratat. Incidentul este reconstituit, cu toate subtextele din discuție intacte: ura atacatorului pentru feminism și feministe, reacțiile studentelor, oroarea momentelor. Ce subminează Polytechnique nu-i parti-pris-ul feminist al scenariului, asumnat și poetizat, ci abordarea vziuală. Alb-negru și super-estetizat, filmul despre masacru este sincer în intenții dar oferă mai multă atenție cadrelor și clădirilor decât victimelor și motivațiilor shooter-ului.

             

            Enemy (2014)

             

             

            Thriller psihologic servit cu tone de anxietăți confuze și (i)realități difuze Enemy este un pariu curajos cu o proză de-a lui Jose Saramago. O ecranizare curioasă și halucina(n)tă, un puseu de vise febrile și nu în ultimul rând o investigare a minții tormentate a protagonsitului (Jack Gyllenhaal), care-și descoperă accidental o dublură. Un tip care-i seamănă exactamente, dar în locul temperamentului calm și anxios al protagonsitului (profesor universitar) dublura este un actor vulcanic și hyper-activ.

             

            Villeneuve și  Gyllenhaal reușesc să facă scenariul pe cât de aberant pe atât de fascinant. Joaca de-a altcineva/celălalt afectează și partenerelor celor doi bărbați dar și realitatea din jurul lor. O tarantulă gigantică, provenită din visele protagonsitului începe să cutremure orașul. Fascinant,  Enemy a fost unul dintre filmele care au divizat publicul în fani și oameni deloc convinși.

             

            Maelström (2000)

             

             

            (Melo)Dramă indie cât se poate de umană și supra-realistă. O femeie modernă, extrem de ocupată cu afacerile, moda, biznisul, apărutul pe coperți de reviste glossy și mai ales cu lipsa timpului, scopului și  organizării propriei sale vieți se vede nevoită să își re-evalueze și caracterul și modul de viață după ce dă cu mașina peste un om. Povestite de un pește care se află în curs de-a fi tranșat pentru a deveni sushi acțiunile, dilemele și răspunsurile pe care protagonsita și le oferă sunt parte dintr-un joc complex , plin de postmodernisme 90iste. Care în mod paradoxal pentru un film arty 90-ist a îmbătrânit bine.

             

            Ce-l face revizonabil și azi este fascinația sinceră a lui Villeneuve pentru experimente vizuale și pentru modul în care oamenii care fac lucruri rele și le justifică, internalizează și prin urmare pot trăi în continaure cu ele. Tematica profund morală, fără a fi moralistă însă va fi prezentă în mai multe din următoarele filme ale lui Villeneuve: Incendies și Prisoners renunță la abstracții vizuale și discurs meta-cinematogarfic pentru a o duce mai departe.

             

            Arrival (2016)


             

            Cea mai stranie întâlnire de gardul 3 dintre oameni și extratereștrii are toate elementele unui film de public (scenariu clar și emoții facil empatizabile) dar și foarte multe din arsenalul de supra-realism la care Villeneuve face ocazional și cu succes apel. Prezentată printr-o serie de scevențe-tablou pline de mister și suspans ecranizarea nuvelei lui Ted Chiang este un pariu cîștigat, deși părea aproape imposibil.

             

            Orchestrată admriabil dezvăluirea treptată a naturii și mai ales intențiilor extratereștrilor poate uimi orice spectator. Ca bonus maxim, amplasarea pe film a unui fir narativ-emoțional despre pre-șciența unor evenimente din viitor se dovedește o lovitură de maestru relaizată cu o eleganță și simplicitate admirabile și din textul scenariului, dar și din regia milimetric ajustată.

             

            Prisoners (2013)

             

             

            Thriller cât se poate de acerb:dispariția a doi copii duce la o anchetă brutală, răpiri, torturi și răzbunări fără limite orchestrate de un tată furibund (Hugh Jackman), cu complicitatea unui detectiv nici chiar complice, nici chair competent (Jake Gyllenhaal). Un fel de Gone Baby Gone cu toate disperările, ororile și revelațiile tip twisturi mutiple duse la extrem.

             

            Prisoners este debutul hollywoodian al lui Villeneuve și primul lui film vorbit în engleză. Un triumf deloc comfortabil pentru cei mai slabi de înger, dar un film cu certitudine capabil să fie memorabil, făcând din detaliile obscene (tortură și ipocrizie, elemente necesare pentru o orice răzbunare a mediocrilor uman, moral și social) un discurs memorabil despre vină și complicitate.

             

             

            Blade Runner 2049

             

             

            Sequel-ul la Blade Runner este cel mai scump proiect hollywoodian al lui Dennis Villeneuve. Buget de 180 de milioane de dolari, cu un surplus de vreo 120 de milioane pentru campaniile de marketing.  Film de artă, lent și imersiv, capabil să introducă spectatorul într-un viitor pe cât de sumbru pe atât de posibil (social și financiar) sequel-ul preia cu inspirație temele și coordonatele de la Blade Runner-ul din 1982 dar nu se sfiește să fie mai preocupat de estetică și de senzație decât de oferit discursuri și răspunsuri despre clone și cyborgi, și cum își caută și (re-)definesc ei umanitatea.

             

            Fascinant și hipnotic Blade Runner 2049 are curajul de-a merge dincolo de lentoarea și complexitatea lui Arrival și de-a se prezenta ca un produs hollywoodian complet capabil să transforme stilul în substanță și să dea și grandoare și detalii iubitorilor de SF.

             

            Sicario (2015)

             

             

            O femeie-ofițer al Serviciilor Speciale americane își face treaba prin Mexic, luptând cu cartelurile locale. Nu-i o treabă nici ușoară nici curată. Cum deloc curați sunt și toți colegii ei din brigada extraordinară americană: mârlani și tarficanți la rândul lor, beneficiari de toate superioritățile tactice, militare și mai ales morale pe care le au soldații Americii prin alte țări.

             

            Servit ca thriller brici cu hoți și vardiști, trădări și omucideri Sicario ia în compas mai mult decât morala și moravurile americanilor aflați în misiuni peste graniță. Ca studiu (psihologic) despre modul în care din interacțiunile între individ și grup ajunge la concluzii deloc optimiste, ca film cu protagonistă kick-ass are tupeul de-a fi în același timp și uman și spectaculos și credibil.

             

            Incendies (2010)

             

             

            Doi gemeni îndeplinesc ultima dorință a defunctei lor mame: pleacă din Canada și se duc hăt-departe, într-o țară musulmană pentru a-și găsi fratele vitreg. Și tatăl. despre existența primului nici nu știau, pe al doilea îl credeau mort. Prinși în trecutul oribil de dureros al mamei lor și-al țării ei, sfârtecată de războaie civile, condusă prin tortură și revoltată prin atentate cei doi au parte de întreaga istorie teribilă a familiei lor. 

             

            Manevrată cum trebuie o melodramă poate avea forța și furia unei tragedii grecești. Și Incendies fix asta face, în contrar fobiei generalizate față de genul melodramatic și cu zero subterfugii emoționale. Preluat cu mult fler dintr-o piesă de teatru textul e valorificat însă 100% cinematografic. 

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!