Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Mihai Dragolea: "În filmul documentar personajele își pun tot timpul o mască"

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            Iosif Prodan: Filmul a avut premiera mondială la Astra. De ce ai ales Sibiul pentru acest moment?

             

            Mihai Dragolea: O versiune aflată în lucru a filmului a fost inclusă anul trecut în programul “Romanian Docs în Progress” de la Astra şi din selecţia aceea eu am fost singurul care a terminat filmul într-un an. Filmasem deja cam jumătate de film până în acel moment şi mi s-a părut o ocazie perfectă de a-l lansa tot aici, unde am lucrat pe scenariu şi pe ce îi mai trebuie filmului

             

            IP: Cum te-a ajutat selecţia în acest program?

             

            MD: Am vorbit direct cu trainer-ii invitaţi în program şi am lucrat pe structura filmului, pe ce ar trebui marşăm. Eu voiam văd mai degrabă care sunt efectele internetului, încă nu cunoşteam foarte bine al doilea personaj, Mona, care avea o dramă mai umană, cu familia şi atunci trainer-ii au zis trebuie merg mai mult pe acest aspect din film, pe personajul mamei. Ca nu fie doar un film despre livechat, despre asta s-au mai făcut reportaje, la ştiri, au făcut şi cei de la Vice, şi atunci filmul rămânea doar la un nivel din ăsta - “tot ce vezi în film, atâta e şi de înţeles”. Dar dacă adaugi şi o dimensiune mai umană şi de familie, poate treci peste povestea cu livechat-ul şi ajungi la o temă mai mare, la dragostea de copii, de exemplu, care e ceva foarte universal şi la adevăruri mai umane, cum ar trebui aibă un film.

             

            IP: Ai două personaje în film. De ce ai ales structura asta? De ce nu doar unul singur sau poate trei?

             

            MD: Filmul m-a adus în conjunctura asta. Am început filmările cu Georgiana, ulterior ea s-a retras din proiect şi apoi am continuat cu Mona. Când am cunoscut-o pe Georgiana ea era foarte expansivă, voia -mi spună poveştile acelea oarecum “grozave” din ce-a trăit ea pe Internet, dar nu era dispusă intrăm în viaţa ei absolut deloc. Doar ne arate ce grozăvii vedea (sau mai bine zis “experimenta”) în fiecare zi pe net.

             

            IP: Totuşi ai filmat-o şi împreună cu familia ei.

             

            MD: Doar acolo am putut ajung. La ea acasă a fost foarte greu de ajuns pentru nu voia dea absolut nimic din intimitatea ei. Când lucrezi în documentar, din păcate, concluzia mea este e greu poţi avea un film total, personajele au tot timpul ceva de ascuns, îşi pun o mască şi atunci tu trebuie înveţi lucrezi cu asta.

             


             

            IP: A propos de măşti, mi se pare că un mare plus al filmului tău e că personajele apar cu faţa lor, nu se ascund. A fost greu să găseşti pe cineva care să se expună atât de mult?

             

            MD: Da, e foarte greu, e o meserie care e tabu, trăim într-o ţară în primul rând creştină. Mai este şi o ţară care e răutăcioasă, suntem foarte răutăcioşi şi trebuie fii foarte curajos faci chestia asta. Dar cred unul dintre personaje, Mona, care m-a lăsat cel mai mult intru în viaţa ei, nu şi-a dorit şocheze, cum era la Georgiana, ci a fost un demers prin care a vrut ca lumea care vede filmul s-o înţeleagă şi n-o judece. Cred asta a vrut şi ea, -şi confirme ei înseşi “Ce am făcut eu s-a meritat şi o se vadă asta”. Şi oarecum asta am şi încercat fac cu ea. arăt e o meserie - nu pot zic e ca oricare alta, ar fi o tâmpenie - dar e o meserie şi uneori unele conjuncturi nu-ţi lasă foarte multe alternative şi e cumva bine ai reuşit faci asta. E sacrificiu, e vorba de mult sacrificiu. Cât de mult eşti dispus sacrifici pentru copilul tău sau pentru a avea o viaţă normală?

             

            IP: Ai simţit cumva că Mona şi Georgiana se foloseau de demersul tău de a face un film? Ai spus la Q&A-ul de la Astra că Georgiana, de exemplu, avea drive-ul asta că apariţia în film i-ar putea folosi ulterior într-o carieră în media.

             

            MD: În mintea Georgianei cred există într-un fel chestia asta cu scandalurile din lumea mondenă, deci era o chestie de mondenitate, acela era drive-ul ei. De a câștiga o oarecare intrare în lumea asta în care se acceptă orice atât timp cât generează rating şi povestea e foarte efervescentă. Dar pe de cealaltă parte Mona avea într-adevăr ceva de câştigat, nu imagine, ci ceva mult mai profund, o confirmare.

             

            IP: Cum şi-au negociat cele două personaje imaginea? Erau conştiente că vor apărea într-un film care s-ar putea să fie văzut peste ani, când le-ar putea dauna? Ai avut genul asta de discuţii cu ele?

             

            MD: Da, eu o încerc oarecum protejez imaginea lor. Filmul o aibă o viaţă a lui, în festivaluri, dar cred subiectul restricţionează puţin circulaţia lui. Dar e ceva ce mi-am asumat din start. Eu pot arăt filmul oriunde, dar simt am un fel de responsabilitate faţă de personaje şi trebuie gândesc la asta.

             

            IP: Mona, de exemplu, n-ar fi vrut să vină la proiecţie în Sibiu?

             

            MD: Nu, n-ar fi vrut. La o proiecţie de la One World a filmului meu anterior, Roboţelul de Aur (co-regizat alături de Radu Mocanu), le-am invitat şi pe ele ca vadă ce înseamnă un documentar. Au venit, au văzut şi le-a plăcut. Au înţeles ce se întâmplă acolo, e oarecum similară abordarea cu ce lucrăm cu ele. Nu e tema la fel de tabu, dar şi acolo Steluţa Duţă încerca -şi justifice alegerile - cam ce face şi Mona. Doar Mona mi-a zis din start e emotivă şi nu vrea se urce pe niciun fel de scenă.

             

            IP: Zici că o să încerci să protejezi personajele, dar dacă ne întoarcem la Georgiana - ea nu la asta se aştepta, ca filmul să aibă un buzz şi ea să folosească asta pentru ce-şi propunea?

             

            MD: Cred ea aşa a început, dar după aia şi-a dat seama despre ce e vorba, am vorbit cu ea şi e mulţumită fie doar la nivelul ăsta. A înţeles filmul e ceva mai complex şi n-ar ajuta-o neapărat o împingă spre lumea mondenităţii Antenelor, a Kanal D-ului sau a Click-ului. Acolo ajungi prin ştiri, ori filmul e altceva.

             

            IP: Deci ea la un moment dat a ieşit din proiect şi n-a mai vrut s-o filmezi deloc?

             

            MD: În documentar de obicei un personaj, dacă ai unul care vrea se arate, va merge cu tine până la final. Dacă ai o tema din asta mai delicată, e posibil ajungi la un moment când acesta realizează filmul merge mai departe decât el şi-ar dori sau decât şi-a imaginat, şi atunci se opreşte, se sictireşte şi nu mai are chef. Asta poate şi din cauza culturii vizuale româneşti care e formată de televiziune unde nu se merge foarte mult în viaţa personajului, e doar o chestie de suprafaţă. Iar atunci când eşti implicat într-un proces de a face un film şi ţi se cer nişte chestii şi se merge mai mult în intimitate, te blochezi şi-ţi dai seama nu mai vrei. Tu te aşteptai fie o ştire şi de fapt se filmează doi ani. “Ce-i asta?” Şi atunci se pune un zid şi gata - “Până aici ai intrat, nu mai am chef de tine”. Dar asta e vina culturii vizuale din România, e o chestie care în alte ţări nu ştiu dacă se întâmplă chiar aşa. Suntem bombardaţi cu conţinut din ăsta scurt şi derizoriu şi de suprafaţă. Nu e de blamat personajul pentru asta, e o stare de fapt.

             


             

            IP: Au fost lucruri pe care n-ai putut să le filmezi cu cele două personaje?

             

            MD: Da, în orice documentar sunt chestii pe care fi vrut le filmez şi ar fi ieşit ceva mai complex. Eu o încerc continui cu povestea, încă mai vorbesc cu personajele şi poate reuşesc merg mai departe cu ele. M-am oprit pentru trebuia să opresc, nu pentru eu mi-am dorit neapărat, aşa s-a întâmplat. Pentru vedeam nu mi se mai nimic din partea personajelor.

             

            IP: Spuneai la Q&A că Mona a renunţat la cariera din livechat şi încearcă să facă altceva. E ceva ce te-ar interesa să filmezi?

             

            MD: Da, ea încearcă facă o trecere. Zice şi în film nu vrea prindă 30 ani şi categoria MILF, vrea se lase, e un ongoing process. Mi- fi dorit Mona se lase rapid de asta şi vrea filmeze ce face după, poate îşi deschide o fermă la ţară sau altceva, dar nu s-a întâmplat. M-am interesat văd care ar fi life span-ul, în cât timp ar face asta, dar e o chestie foarte nesigură. Probabil voi întoarce la film într-un an-doi, poate voi remonta în altă cheie şi probabil o să iasă alt film.

             

            IP: În momentul în care ai ajuns să filmezi cu părinţii lor, ei cum au perceput acest film? Par foarte naturali în faţa camerei.

             

            MD: N-au înţeles foarte bine ce se întâmplă. Dar păreau naturali pentru era o chestie bazată pe încredere. Eu am vrut arăt personajele în sinceritatea lor, n-am vrut trag vreo concluzie legată de ele sau le judec în vreun mod. Dacă le laşi pe personaje se arate, câştigi o anumită încredere, iar încrederea personajelor principale s-a transpus şi la părinţii lor. Pe ei nu i-am întrebat eu “Ce părere aveţi fiica dumneavoastră face asta?”. N-am întrebat niciodată aşa ceva, doar am filmat şi la un moment dat s-a ajuns natural la subiectul asta. Ei trăiau cu întrebările astea. Dacă fi avut o abordare de reporter care pune repede şi direct întrebările sunt sigur ar fi zis “pasla tot demersul. Eu fiind cu camera acolo am generat asta, dar n-am pus-o direct ca pe o problema la care aştept nişte răspunsuri, apoi iau maşina şi plec. Personajele la un moment dat preiau ele narativul filmului şi îţi dau ele ce trebuie -ţi dea şi trebuie ai încredere asta. Uneori se întâmplă, nu tot timpul. Scenele în care s-a întâmplat asta au intrat în film, cele în care nu s-a întâmplat, n-au intrat.

             


            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!