Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » "Amant dublu", thriller erotic marca François Ozon

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            François Ozon și-a creat reputația unui cineast educat, care folosește o stilistică rafinată în filme de obicei cu încărcătură erotică, de thriller sau în combinație. S-a consacrat internațional cu 8 femei / 8 femmes (2002), în care amesteca comedia muzicală cu elemente de dark comedy și folosea un all-female cast de o strălucire cu totul aparte (cast care a și fost premiat la Berlin). Mie mi-au plăcut mai mult rafinatele Sous le sable (2000) și Swimming Pool (2003), în care i-a dat lui Charlotte Rampling roluri iconice.

             

            Anul trecut, Ozon a scos apreciatul Frantz, un romantic mystery cu referințe la Vertigo-ul lui Hitchcock, dar inspirat vag dintr-un puțin cunoscut film din 1932 al lui Ernst Lubitsch, și care a luat Premiul "Marcello Mastroianni" în Competiția de la Veneția.

             

            L’amant double a fost prezentat în Competiția de la Cannes în acest an și a divizat presa franceză. Cu toate astea, Indiewire l-a numit the kinkiest movie in Cannes, adică filmul cel mai excentric, cel mai pervers al ediției. La proiecția de presă au fost jurnaliști care au început să râdă. Poate că nu asta urmărea Ozon, deși probabil s-a amuzat adaptând nuvela lui Joyce Carol Oates, Lives of the Twins, un psychological mystery publicat sub pseudonimul Rosamond Smith. “Am vrut să creez un thriller erotic cu o puternică tensiune psihologică. Ideea n-a fost să șochez, cât să descriu complexitatea voluptății”, a spus Ozon într-un interviu. 

             

             

            Le Monde scria în cronica de întâmpinare că “filmul nu are decât forma unui thriller. Pericolul în care se găsește eroina e unul interior. Mimând apropierea de un gen cinematografic dat, Ozon se lansează în punerea în scenă a peisajului mișcător și insesizabil al inconștientului feminin“.

             

            Deci ce se ascunde sub ratingul 15? Nu scene foarte îndrăznețe, stați liniștiți. Ce e interesant e că Ozon face un thriller erotic ca în anii ‘80 și nu doar din punct de vedere scenografic, ci și prin felul cum combină componenta psihologică cu cea erotică și cu tenta de thriller. De la un punct încolo, sursa plăcerii devine sursa pericolului, deci, conform ecuației Eros-Thanatos, cu cât mai mare plăcerea, cu atât mai mare amenințarea.

             

             

            Eroina filmului (Marine Vacth, care a mai lucrat cu Ozon la Jeune et jolie) e o tânără care se căsătorește cu propriul terapeut (Jérémie Renier), devenind tot mai derutată de faptul că soțul ocupat și prozaic îi ascunde lucruri din propriul lui trecut. Descoperirea fratelui geamăn al acestuia, care profesează și el ca terapeut, dar care e complet diferit ca fel de a fi și ca abordare terapeutică, îi stârnește curiozitatea. Nu lipsește mult până când devine amanta lui, hrănindu-i pofta de răzbunare, dar nereușind să deslușească cu totul misterul.

             

            Deși a fost în Competiție la Cannes, Amant dublu e entertainment de calitate, bun de urmărit cu căldărușa de popcorn în brațe și de preferat oricând cohortei de producții comerciale idiotizante. Ozon ține suspansul în permanență alert, scenele erotice sunt frumos coregrafiate, iar teroarea geamănului psihopat crește pe măsură ce ne apropiem de final, dar odată cu deznodământul vine și dezamăgirea că, retrospectiv, filmul nu respectă toți pașii, astfel încât finalul să lumineze întreaga construcție (cum se întâmpla, de pildă, în The Sixth Sense, de M. Night Shyamalan).

             

             

            Când începi să derulezi filmul, regreți că personajul soțului și cel interpretat de Jacqueline Bisset au fost prea puțin dezvoltate, astfel încât să hrănească și să justifice imaginația eroinei, și în acest fel să nu ți se mai pară prea brutală căderea cortinei. Nu-ți vine să regândești filmul ca să pui piesele în ordine, preferi să-l lași cum a căzut, pentru că ai impresia că trebuie să muncești prea mult ca să refaci puzzle-ul. Cred că ți-e și teamă că nu s-ar potrivi toate piesele.

             

            Dacă faci abstracție de final, Amant dublu poate fi un film agreabil și lipsit de complicații, ca un amant comod și la datorie când ai nevoie de el.

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!