Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            17 februarie 2012

            Autor:
            Categorii:

            Într-o povestire-reportaj delicioasa din 1955, Un copil frumos, Truman Capote deschidea o mica usita catre prietenia lui cu Marilyn Monroe, conturând portretul extrem de uman din spatele imaginii de superstar.

             

            Textul e un aperitiv foarte potrivit pentru My Week with Marilyn/O saptamâna cu Marilyn, chiar daca e mult superior. Noul film al lui Simon Curtis e bazat pe memoriile lui Colin Clarke, un fel de antidepresiv uman pentru actrita în timpul unor filmari din Marea Britanie, în regia lui Laurence Olivier.

            Într-o secventa în care Marilyn o tot da în bara pe platou, profesoara ei de actorie si Laurence Olivier se iau la cearta pe tema „metodei”: Paula Strasberg îi explica lui Olivier ca biata diva nu poate juca personajul pâna nu îl întelege si îl traieste – „vreti adevarul sau o prefacatorie ieftina?”.

             

            Cam asta e si problema cu Michelle Williams, care e perfecta în rolul de Marilyn cea vulnerabila si pastilata, dar la partea de sex-simbol plin de viata e ca o fetita care probeaza în joaca pantofii cu toc ai mamei. Restul distributiei se descurca mai mult decât onorabil – Eddie Redmayne e un Colin Clarke naiv (chiar daca fara prea mari profunzimi), Kenneth Branagh trece subtil de la regizorul-dictator la actorul nostalgic dupa tinerete si Dame Judi Dench e o aparitie extrem de eleganta în rolul unei actrite venerabile.

             

            Un alt punct slab al filmului e scenariul, cu multe replici redundante si cu logica destul de cetoasa a seriei de telefoane si chemari la domiciliu ale lui Colin din partea lui Marilyn. Mai toata lumea stie deja ca a avut o copilarie nefericita, nu mai era nevoie de o scena în care contempleaza cu tristete o casuta de papusi cu familia perfecta înauntru sau de o glumita amaruie despre „fotografiile parintilor” de pe noptiera.

             

            Înteleg ca scenariul e adaptarea memoriilor lui Clarke, dar filmul rateaza complet farmecul ala special al lucrurilor nespuse, care de multe ori e un cârlig emotional mult mai eficient. Rezultatul e un film foarte light, care n-o sa te atinga mai mult decât, sa zicem, Marie Antoinette al lui Sofia Coppola.

             

            Cu toate astea, My Week with Marilyn are o gratie aparte care pluteste pe deasupra tuturor defectelor, în buclele pline de clabuci ale lui Michelle Williams în timp ce cânta în cada, în coloana sonora jucausa, în tandretea ca de la bunica la nepot dintre Sybil Thorndike si Colin sau în tensiunea atât de british a unui cast întreg care asteapta doua ore în costume de epoca. Când zici „un film de Oscar” exista doua variante: în sensul bun sau în sensul rau. Chiar daca la filmul lui Simon Curtis se potriveste mai bine a doua varianta, el totusi merita vazut.


            Sursa: filmreporter.ro

            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!