Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            24 februarie 2012

            Autor:
            Categorii: Cronica de film,

            E o ironie crunta ca traim într-o cultura care divinizeaza tineretea, în conditiile în care „batrânul continent” e într-adevar din ce în ce mai batrân la nivel de populatie. Asa ca orice film de calitate care vorbeste despre înaintarea în vârsta e binevenit. Gianni e le donne/Gianni si femeile, în regia lui Gianni Di Gregorio, e o astfel de productie, si în acelasi timp o comedie savuroasa care e în stare sa-si pastreze actualitatea si peste ani.

             

            Gianni e le donne reuseste sa vorbeasca despre îmbatrânire cu o tandrete si o lipsa de patetism pe care am mai vazut-o în doua din cele mai emotionante filme prinse anul trecut: productia norvegiana Mamma Gógó, de Friðrik Þór Friðriksson si Eldfjall/Vulcanul, în regia islandezului Rúnar Rúnarsson. Dar daca la nordici batrânetea e luata în tragic, ca si cum ar fi un fel de cancer al sufletului, în pelicula italiana e mai degraba ca o acnee jenanta pe care o luam un pic peste picior înainte de a o accepta.

             

            Gianni (interpretat de regizor) e un domn elegant în vârsta de 60 de ani, recent pensionat si prins între rutina de familie si politeturile fata de vecina, mama si cam tot restul lumii. Problemele încep când amicul sau Alfonso îi redeschide ochii în legatura cu sexul: mai toti cunoscutii lor de aceeasi vârsta au câte o prietena mai tânara. Dar Gianni descopera ca trend-ul asta nu e de el. Cu asa o poveste e atât de usor sa o dai în bara, dar comedia lui Di Gregorio e la fel de eleganta ca protagonistul sau, nici macar o pastila de Viagra nereusind sa o vulgarizeze.

             

            Desi Di Gregorio e cunoscut mai mult ca scenarist (a colaborat si la Gomorra lui Matteo Garrone), el e un excelent regizor al firescului, al lejerului, al compromisurilor marunte din viata casnica. Toate personajele poarta prenumele actorilor, la fel ca în Pranzo di Ferragosto, primul sau lungmetraj, si highlight-ul suprem (în ambele filme) e Valeria De Franciscis în rolul mamei, o oaza de voiosie la peste 90 de ani.

             

            Actrita românca Kristina Cepraga are un rol secundar reusit, un început foarte bun pentru visul ei de a trai facând film de autor. Mai mult, cele doua pelicule au pornit cu ambitia de a reda farmecul cartierului roman Trastevere, si oricine a vizitat Italia o sa iasa din sala tânjind sa se întoarca.

             

            În loc de cliseisticul cine n-are batrâni sa-si cumpere, Gianni e le donne te lasa cu un cine are batrâni (adica mai toata lumea), sa faca bine sa deschida ochii sa vada ca au si ei un suflet. Care uneori e înca tânar.


            Vezi aici unde ruleaza Gianni e le donne


            Sursa: filmreporter.ro

            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!