Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Camera secreta

            • Biografice
            • Cronica de film
            • Interviu
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            28 martie 2012

            Autor:
            Categorii: Cronica de film,

            Simultan cu startul ca din tun din SUA, unde a facut în primul weekend încasari record, vine la noi ecranizarea primei carti dintr-o trilogie de teen fiction care a vândut milioane de exemplare – The Hunger Games, de Suzanne Collins.Coplesit de un val de bunavointa fara precedent, atât din partea criticilor americani cât si din partea audientei, filmul lui Gary Ross e o combinatie fada de Lord of the Flies (violenta juvenila), Gladiator (intrarea în „arena”, carele alegorice si finalul), Twilight (desi nu îi place sa o recunoasca; dar are paduri, ogari în loc de lupi si un triunghi amoros) si Battle Royale (restul).

             

            În Panem, o natiune a viitorului împartita în 12 sectoare sarace si subjugate de „sediul central” Capitol, Jocurile Foamei sunt cea mai populara forma de divertisment: 24 de tineri (câte doi din fiecare district) sunt trasi la sorti sa participe într-un joc pe viata si pe moarte din care doar unul va iesi învingator. Katniss (Jennifer Lawrence), locuitoare a celui de-al doisprezecelea district, se ofera voluntara în locul surorii sale. Însotita de concetateanul Peeta (Josh Hutcherson), pregatita mental de fostul câstigator Haymitch (Woody Harrelson) si vestimentar de Cinna (Lenny Kravitz), arcasa Katniss trebuie sa se bazeze sale pe calitatile de vânator pentru a supravietui jocurilor. În supa scenariului plutesc niste idei interesante legate de determinism, violenta televizata, loialitate si consumism, dar sunt cusute cu atât de multa ata alba încât impactul e minim asupra unuia care nu a citit cartile.

             

            Dintre toate lectiile de viata, cele cu care ramâi sunt ca „ speranta e mai puternica decât frica” si ca „nu reusesti în sport fara sponsori”.Sacrificarea logicii de dragul fanilor si pentru aglomerarea a cât mai multe scene din carte dau impresia de neglijenta. Personajelor le lipsesc motivatiile – Haymitch si Cinna se ataseaza de Katniss peste noapte, desi nu sunt decât niste mercenari. Urmaritorii lui Katniss o încoltesc si o forteaza sa se urce într-un copac greu de escaladat – decizia lor e sa astepte ca ea sa coboare, nevazând ca se afla într-o padure plina de copaci în care se pot urca sa aiba unghi de tragere.

             

             

            Peeta e lasat în viata pentru ca e „cea mai buna sansa de a o gasi pe Katniss”, însa nu e omorât atunci trebuie. Cum se deghizeaza Peeta, ranit, si mai ales fara o oglinda? În apa râului? De ce fac organizatorii sa fie noapte (pentru ca pot face asta, padurea e un soi de realitate virtuala controlabila pe computer!) tocmai în momentul bataliei finale? Fara surse de iluminat, ce vor vedea spectatorii din ce surprind camerele? Ogarii facuti pe calculator care ar arata nerealist în lumina soarelui?

             

            Toate sunt întrebari la care cartea probabil raspunde, dar nu si ecranizarea care se vrea o opera autonoma.

             

            Filmul are si unele merite. Unele decizii regizorale sunt mai bune decât ideea de a filma „din mâna”: camera sta aproape de personaje, lucru benefic atunci când o filmezi pe Jennifer Lawrence (care, spre onoarea ei, e foarte buna în rol); însusi Steven Soderbergh regizeaza second unit-ul, injectând niste energie în scenele de actiune. Are cel putin o scena reusita, cea a tragerilor la sorti pentru Jocuri, ce trimite la sortarea de la poarta unui lagar de concentrare. În fine, respecta regula ca niciun film cu Woody Harrelson sau Stanley Tucci nu poate fi un dezastru complet.

             

            Dupa aproape 140 de minute, o voce din off striga „Opriti-va”. Desi are Arcade Fire pe genericul final, izbavirea vine prea târziu.

             

            Sursa: filmreporter.ro

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!