Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            7 filme mai puțin cunoscute cu Dolph Lundgren

            12 noiembrie 2018, Autor: Sebastian M. Ceolca
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Actorul de origine suedeză a împlinit de curând 61 de ani. În mod obișnuit, Dolph Lundgren n-ar mai avea nevoie de nicio prezentare. Mulți dintre noi îl știm de vremea VHS-ului, cînd îi vedeam filmele la celebrele videoteci sau pe la vreo rudă mai înstărită. Nu se știa pe-atunci că e un inginer chimist licențiat și poliglot. Oricum, asta a contat (și încă mai conteaza) foarte puțin. Inteligența îi este depășită de lungimea picioarelor și brațelor, astfel încât, la aproape 2 metri, celebrul actor de filme de acțiune de seria B nu prea simte nevoia să aplice lovituri înalte din întoarcere sau din impresionante piruete, atâta vreme cât majoritatea adversarilor îi vin până la piept. Chiar și pentru o lovitură cu capul în gură trebuie să se aplece vizibil. Așadar, ajutat de această statură impresionanta, Lundgren a făcut ravagii în Rocky IVUniversal Soldier și/sau The Expendables. Evident, nu despre ele este vorba aici, ci despre niște filme mai puțin cunoscute (daca nu chiar uitate) cu marele suedez în acțiune, când blond, când brunet, când șaten.


            Masters of The UniverseÎnfruntarea secolului (regia: Gary Goddard, 1987)

            masters

             

            În Masters of The Universe, film inspirat dintr-un set de action figuresDolph Lundgren e un soi de Thor, dar, aparent, cu maxilarele îmbibate în ulei de plajă. Se luptă cu Skeletor (Frank Langella, cu o mască scheletică de cauciuc atașată atât de prost pe cap încât pare să-i pice în fața picioarelor în orice moment) pentru stăpânirea universului. Un dwarf deține însă Cheia Cosmică, așa că lupta dintre cei doi (evident, fiecare cu gașca lui) va continua în California. Filmul poate trece cu ușurința ca o adevarată plăcere vinovată. Dar ceea ce este aproape unic la el e felul în care se desfășoară confruntarile fizice dintre personajele de pe ecran. Cei angajați în tot soiul de lupte corp la corp, terestre și spațiale, nu par să se fi întâlnit vreodată pe platou. Nu de puține ori, în cadre super-scurte (de două, maxim trei secunde) personajele lovesc aerul cu pumnii și picioarele, luptele fiind ulterior „aranjate” la masa de montaj. Decorurile diferite aflate în spatele lor trădează logica unei lupte care ar fi trebuit să se întâmple în același spațiu de filmare. E nevoie însă de o privire atentă pentru a savura și aceste momente ilar-suplimentare. În orice caz, rămâne primul lui rol important, dupa acela din Rocky IV (1985).  

             

            Red ScorpionScorpionul roșu: Riposta (regia: Joseph Zito, 1989)

            red scorpion

             

            Dolph Lundgren este locotenentul Nikolai Rachenko, în acest film catalogat “commando”, pe etichetele mereu prost lipite de pe casetele video din debutul anilor ’90. E o mașină sovietică de ucis, setată să anihileze un lider african al unei armate rebele. Însă adevaratele probleme încep atunci când masivul locotenent începe să gândească ca pentru el însuși. De fapt, rezolvă problemele în stilu-i caracteristic: aruncă oameni mai mici ca el în exteriorul cadrelor, le rupe gâturile atunci când aceștia insistă să rămână în ele, și aruncă – literalmente – în aer mai tot ce se află pe platou. În raport cu toate personajele și figuranții din Red Scorpion/ Scorpionul roșu: Riposta, Lundgren e ca un Gulliver în Țara Piticilor. Țin minte foarte bine că la fel de mic mă simțeam și eu, cînd am văzut pentru prima oară filmul ăsta pe un ecran de televizor color, Cromatic – 02 Electronica.

             

            The Punisher/ Răzbunătorul (regia: Mark Goldblatt, 1989)

             

            Înainte de versiunea din 2004 (cu Thomas Jane și John Travolta) și mult înainte de serialul marca Netflix (cu John Bernthal), a existat filmul cu Dolph Lundgren – altminteri, prima variantă a celebrei benzi desenate. Se vorbește foarte puțin despre el astazi, în contextul popularității personajului lui Frank Castle, în serialul numit – poate și datorită faptului ca Punisher-ul cu Lundgren nu a fost niciodată prea cunoscut (de exemplu, la vremea lui, filmul nu a intrat în cinematografele americane, ci direct pe casetă video). În linii mari, povestea e aceeași: lui Frank îi este asasinată familia, el este declarant oficial mort, iar cruciada lui împotriva oamenilor răi capată proporții epice. Diferența e că, de data asta (prin comparație cu celelalte adaptări), polițistul însărcinat cu identificarea lui (Louis Gosset Jr.) îi este și fost partener și, ulterior, protector. E o producție australiană cu buget redus, în spiritul filmului de acțiune din anii ’80, cu un Lundgren cu părul negru și sprâncene stufoase, care împroșcă gloanțe, aproape la misto, în Yakuza și mafia italiană dintr-o mitralieră aproape cât el de mare.


            Dark Angel / Justiţiarul întunericului (regia: Craig B. Baxley, 1991)

            dark angel

             

            În acest thriller SF, Dolph Lundgern e polițistul Jack Caine. El face echipă cu agentul FBI Brian Benben, în încercarea lor de a opri un extraterestru care ucide oameni pentru a se hrăni din endorfinele lor. Sau, altfel, cei doi se luptă cu un traficant de droguri de pe altă planetă. De fapt, ăsta e șpilul filmului – uriașul blond nepământean are planuri mari cu lichidele din siringi. Filmul e un pur popcorn trash, și spun asta ca pe un compliment. În plus, e (încă) o demonstrație de forța fizică a lui Lundgren – de data asta într-o confruntare cu cineva pe măsura lui.

             

            Showdown in Little Tokyo/ Răfuială în micul Tokyo (regia: Mark L. Lester, 1991)

            tokyo

             

            Unul dintre cele mai mari eforturi ale lui Lundgen, în acest film polițist de acțiune, realizat într-un stil foarte asiatic. Partenerul lui e Brandon Lee (care-și face prin acest film debutul hollywoodian), în rolul unui japonez crescut în America. Personajul lui Lundgren, pe de altă parte, e un american crescut în Japonia. Mixul ăsta format din cei doi are totuși un numitor comun: ambii sînt experți în arte marțiale. Altfel, suficient încât să pună cu botul pe labe Yakuza (condusă de un actor celebru pentru rolurile lui de om rău din anii ’90: Cary-Hiroyuki Tagawa). Showdown in Little Tokyo e un buddy cop movie care abundă în scene de luptă, gloanțe și mafioți locali. Prin debutul anilor ’90 nici că găseai un film de acțiune mai bun că ăsta printre rafturile centrelor de închirieri casete video.  

             

            Joshua Tree / Army of One/ Copacul lui Joshua (regia: Vic Armstrong, 1993)

            joshua

             

            Într-unul dintre primele filme pe care le-am văzut cu Dolph Lundgren, actorul purta o camașă roșie așa cum nu aveam în garderobă. Astfel, după ce l-am văzut de vreo trei ori într-o săptămâna, mi-am cumpărat una similară de la o consignație cu haine aduse din Turcia. Desigur, nu știam pe-atunci cine e Geoge Segal (co-starul filmului) și nici Vic Armstrong. Îl vedeam pentru cafteală, nesfârșitele serii de împuscături și pentru mașina aia cu garda joasă (tot de culoare roșie) cu care lunganul fugea nebunește de autorități. Revăzut de curând, Joshua Tree e un revenge movie destul de singular, realizat de niște oameni care știau exact cu ce se mănânca un film de acțiune adevărat.


            Battle of the DamnedLupta condamnaților (regia: Christopher Hatton, 2014)

            damned

             

            Un post-apocaliptic fără prea mari mofturi și un calsic instant care are roboți, un virus mortal, zombies, gloanțe din belșug, sânge și scene de luptă spectaculos de distractive. Fostul soldat Max Gatling (Dolph Lundgren) nu are un trecut pe care scenariul să-l clarifice mulțumitor, dar ce mai contează atunci când el este un personaj care ne amintește de filmele lui Lundgren timpurii, în care adversarii, de orice statură și specie, obișnuiau să muște din țărâna pe care el stătea în bocanci?!

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor