Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            8 horror-uri cu mascați de (re)văzut de Halloween

            30 octombrie 2018, Autor: Sebastian M. Ceolca
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Obișnuitele recomandări pe care le fac în această perioadă a anului se încadrează într-o zonă destul de vastă ocupată de cinemaul horror. Însă pentru Halloween-ul din acest an, am restrâns drastic aria lui de desfășurare. Astfel, am optat pentru un grupaj de filme în care moartea nefericitelor personaje e adusă de purtători de măști. Nu le vedem mai niciodată fețele și, chiar dacă nu ucid la întâmplare tot ce le stă în cale, terorizează prin prezență, posturi și încadraturi. Nimic nu e mai înspăimântător decât o apariție (supranaturală sau nu) în care cele mai rele intenții se ascund în spatele unor măști – pentru că (nu-i asa?!) între Halloween și fețe acoperite va exista întotdeauna o relație foarte strînsă.

             

            Halloween (regia: John Carpenter, 1978)

            halloween

             

            Un psihopat mascat, Michael Myers, înjunghie și strangulează adolescenți pînă cînd dă peste Laurie Strode (Jamie Lee Curtis), singura care i se opune vehement. În ciuda unei povești cât se poate de minimaliste, filmul lui Carpenter rămîne și astăzi, după 40 de ani, o reprezentare impecabilă a unei frici pur estetice. În fatidica noapte de Halloween, Michael Myers își urmărește victimele când din spatele unui gard verde de pe o alee, când din spatele unor cearșafuri puse la uscat pe o sîrmă. Se furișează din umbră, uneori abia poate fi zărit cu coada ochiului, și se ridică din morți iar și iar pentru a o vâna pe Laurie. Făra nicio îndoială, acest prim film este cel mai valoros din franciză. E urmat de sequel-ul din acest an, Halloween (2018), în care Myers, acum cu 40 de ani mai bătrân, oricât de încet s-ar mișca, rămâne încă mai rapid decât toți cei care fug de el.

             

            Friday the 13th, Part 3 (regia: Steve Miner, 1982)

            friday

             

            Făra a fi cel mai bun din franciză, filmul se remarcă (și) prin descoperirea celebrei măști de hockey. Jason Voorhees își schimbă masca de sac din partea a doua și își acoperă fața cu această mască care intră în cultura-pop a cinemaului horror. Filmări din perspectiva victimelor și ale lui Jason sunt la ele acasă, la fel și tinerii care mor în cele mai creative moduri sub la fel de celebra lui macetă. E un exemplu elocvent al horrorului de tip slasher care-și cunoaște perioada de glorie în decada opt. Altfel spus, această a treia parte e un loc perfect de joacă pentru nuditate, sex și gore.

             

            The Texas Chain Saw Massacre (regia: Tob Hooper, 1974)

            texas

             

            Cinci adolescenți hippy, aflați într-o călătorie în Texas, au marele ghinion de a opri lângă casa unei bande de foști măcelari deveniți canibali. Cel mai înfiorător dintre ei este Leatherface (Gunnar Hansen), posesor al unei drujbe și a unei măști confecționată din bucăți de piele ale unor victime nevăzute. Măcelul e inevitabil. Se moare în cele mai oribile feluri în această casă a ororilor, cursele prin pădure par nesfârșite, iar drujba maniacului Leatherface ajunge să devină o prelungire simbolică a brațului său. Filmul lui Hooper a devenit pentru o vreme cel mai profitabil film independent din istoria cinemaului și a reprezentat pentru cineast baza pe care și-a clădit întreaga reputație de maestru al horrorului.

             

            The Town That Dreaded Sundown (regia: Charles B. Pierce, 1976)

            town

             

            Acest film cu buget redus, foarte puțin cunoscut, se bazează pe povestea adevarată a unui criminal în serie cu o cagulă pe cap, care a terorizat un orășel din Texas pe la mijlocul anilor ’40. E filmat ca un pseudo-documentar brutal, sângeros, care se diferențiază stilistic de multe alte filme care reprezintă slasher-ul. De fapt, The Town That Dreaded Sundown e un horror istoric. Filmul a avut o continuare omonimă în 2014, a cărui acțiune demarează la fel de sângeros după ce locuitorii aceluiași orășel vizionează în aer liber proiecția originalului.

             

            Scream (regia: Wes Craven, 1996)

            scream

             

            Masca neobositului psihopat, care se joacă aievea de-a horrorul cu Drew Barrymore și prietenii ei poate că nu mai sperie pe nimeni astăzi. Da, masca lui arată ca o bezea overcooked sau ca o înghețată care a stat prea mult pe cornet, la soare, înainte să fie măcar gustată. Totuși, să nu uităm că asasinul din celebra legendă urbană (care numai legendă nu e, ci un fapt divers), intitulată “The Babysitter and the Man Upstairs” (documentarul Killer Legends, din 2014, încearcă să facă lumină în acest caz) a stat la baza creării personajului ăsta din Scream. Și, da, pentru el preludiul morții consta în telefoane pe care le dădea din casa în care locuiau victimele. Parcă nu prea ne mai vine să râdem, așa-i?!

             

            Terrifier (regia: Damien Leone, 2017)

            terrifier

             

            Filmul se bazează pe episodul din antologia horror All Hallow’s Eve (2013), în care Art the Clown ciopârțește câteva persoane în proximitatea unei benzinării. De data asta, clovnul dement are parte de un film doar pentru el. Victimele și le alege în noaptea de Halloween, iar jocul lui macabru se desfășoară șocant și sângeros într-un depozit din mijlocul orașului. E bine de știut că Terrifier e un film extrem de brutal, așa că vine la pachet cu un stomac puternic. Dacă nu-l aveți, ați face bine să stați departe de el. Sau, altfel spus, prin comparație, mult mai popularul It: Chapter One apare ca un film pentru copii de grădiniță.

             

            You’re Next (regia: Adam Wingard, 2013)

            next

             

            Trei adulți, posesori ai unor măști de miel, tigru și vulpe n-ar trebui să propage nimic înfricoșător. Însă nu și dacă au la purtător topoare, și mai și fac subiectul unui horror-thriller de tip home invasion. Cei trei dubioși intră peste o reuniune de familie, măcelul va cunoaște apogeul în cel de-al treilea sfert, dar cel mai talentat ucigaș nu se află printre ei. Filmul lui Adam Wingard (altminteri, un reputat regizor de filme horror) rezervă o eficientă întorsătura de situație într-un subgen care părea complet epuizat în acel moment. În plus, te face să sari de câteva ori în sus de pe scaun. În termenii horror-ului, asta s-ar traduce lesne printr-o treabă (foarte) bine făcută.

             

            The Strangers (regia: Bryan Bertino, 2008)

            strangers

             

            Convențiile genului ne-au învățat că masca de sac și a păpușii de porțelan vor rămâne întotdeauna creepy – mai ales daca vin la pachet. În cazul de față, și-n cazul unui alt home invasion, psihopații mascați vin din întunericul nopții care tocmai s-a lăsat peste casa în care locuiesc Scott Speedman și Liv Tyler. Ghinionul face că sînt „invadați” în cea mai fericită noapte a lor. „De ce tocmai în această noapte?” – întreabă ea, la un moment dat, dezaxații puși pe cele mai rele fapte. „Pentru că sunteți acasă!”, i se răspunde sec și perfect legitim pentru un film care nu simte nevoia să explice foarte mult, ci doar să demonstreze că teroarea se poate instala foarte bine și fără vreun motiv. Acesta este marele atu al filmului The Strangers – altfel, un home invasion mult mai „confortabil” decât, să zicem, Funny Games.

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor