Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            8 Sci-Fi clasice de (re)vizitat

            28 noiembrie 2018, Autor: Sebastian M. Ceolca
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            SF-ul e un gen care a cunoscut și-o să cunoască mult și bine o mare popularitate. E un gen uriaș. De fapt, prezența lui se poate lesne observa aproape peste tot. E suficient să treacă un OZN pe deasupra capului unui cuplu dintr-o dramă romantică sau să sperie niște călăreți dintr-un western că deja trebuie să luam în considerare și prezența SF-ului. De aceea, până și un simplu grupaj ca acesta de față e o misiune foarte grea. Cu regretul față de cele care nu s-au „calificat”, încerc să aduc în discuție și întru revizitare opt SF-uri clasice a căror influență asupra genului se face uneori simțită și astăzi.  

             

            Fantastic Voyage (regia: Richard Fleischer, 1966)

            fantastic voyage

             

            Particularitatea acestui Sci-Fi (de spionaj) vine prin simpla plasare a acțiunii – ea nu are loc nici în spațiu, nici pe pământ. Așa că nici vorbă de invazii extraterestre sau de misiuni eșuate pe alte planete. Totul se petrece în interiorul unui corp uman. O echipă de cercetători sînt micșorați într-un modul rotund și introduși printr-o seringă într-un spion, pentru a scotoci după niște informații secrete. Problema e că nu au decât o oră la dispoziție – o oră în care trebuie să lupte cu anticorpi și cu fluidele umane. Rezultă un film pe cât de original, pe atât de psihedelic în ceea ce privește explorarea anatomiei umane. Încercați doar să v-o imaginați pe Raquel Welch cotrobaindu-vă prin corp.   

             

            The Day the Earth Stood Still (regia: Robert Wise1951)

            day

             

            Clasicul lui Robert Wise e ceea ce am putea numi astăzi un SF depășit. Însă doar dacă ne-am raporta strict la efectele speciale. Altfel, substratul socio-politic rămâne la fel de actual. Încă se mai poate rezona cu această invazie extraterestră care vorbește mai mult despre vremurile în care trăim decât o fac multe alte filme sociale contemporane. Altfel spus, e o parabolă socială foarte puternică, aflată sub mantia genului Sci-Fi.

             

            Invasion of the Body Snatchers (regia: Don Siegel, 1956)

            invasion

             

            „În loc de gheare de cauciuc – scrie criticul Kim Newman –, de dinozauri animați și de raze extraterestre mortale, filmul reușește să inspire fiori de groază infățisând un unchi care tunde iarba, o tarabă cu legume abandonată la marginea drumului, un bar aproape pustiu, o mamă care pune o plantă în țarcul copilului sau o mulțime care se adună cu un scop precis în piața orașului la 7:45 într-o sâmbătă dimineață.” Acestea sunt doar câteva dintre imaginile acestui esențial horror-SF, altfel primul film important care tratează tema invaziei corporale. Mulți critici încă îl consideră ca fiind unul dintre cele mai mari horroruri-SF făcute vreodată; și nu e de mirare – "Invasion of the Body Snatchers" a rămas la fel de înfricoșător ca în anul lansării.

            Vezi aici trailer

             

            Planet of the Apes (regia: Franklin J. Schaffner, 1968)

            apes

             

            Această aventură știintifico-fantastică clasică, rămasă si astăzi la fel de atrăgătoare, a fost un proiect care ar fi putut ieși foarte prost – așa dupa cum lesne se poate vedea în remake-ul lui Tim Burton, din 2001. O planetă populată de maimuțe, în care oamenii, și-ăia puțini rămași, sunt pe cale de dispariție, ar fi putut construi o premiză ridicolă. Însă "Planet of the Apesal lui Schaffner a avut inteligența de a rămâne, totodată, și unul politic – în plus, unul încărcat de scene memorabile și replici acide. E solid, dens, e un întreg comentariu social foarte ascuțit.

             

            Solaris (regia: Andrei Tarkovsky, 1971)

            solaris

             

            Indiscutabil, fiind vorba de cerebralul cineast rus, pentru "Solaris" ai nevoie de o anumită stare, altfel orice încercare de (re)vizionare a acestui film e sortită eșecului – și nu ma refer aici la durata lungă a metrajului. Călatoria și experiențele – în fine, întreg trip-ul cosmic – pe care le acumulează Kris Kelvin pe planeta Solaris construiesc cu meticulozitate un Sci-Fi pe cât de misterios, pe atât de hipnotic și solicitant. Cine l-a văzut deja știe despre ce vorbesc. Nu e un SF pe care să-l vezi tolănit pe canapea într-o duminică după-amiază. Pentru asta exista varianta hollywoodiană al lui Steven Soderbergh din 2002.

             

            Westworld (regia: Michael Crichton, 1973)

            westworld

             

            Avea oare nevoie filmul lui Crichton, cu Yul Brynner în rolul unui cowboy-robot defect și dezlanțuit, de un serial? Da, cu siguranță – chiar și așa cum e, încâlcit și redundant pe alocuri. Întocmai serialului, debutul regizoral al lui Crichton e un Disneyland pentru adulți, care anunță aproape obsesiv că nimic periculos nu se poate întâmpla aici. Ei bine... știm cu toții că nu-i așa. Totuși, "Westworld" n-a îmbătrânit foarte frumos (azi e goofy și ușor deconcentrat), dar pentru fanii serialului e un must see, ca punct de plecare într-un Westworld modern, mult mai amplu, cel puțin în compartimentul narativ. De asemenea, Brynner, în celebrele lui haine negre și, ca întotdeauna, cu țeasta rasă, e cool și memorabil.  

             

            THX 1138 (regia: George Lucas, 1971)

            thx

             

            Filmul e o privire înfricoșătoare aruncată în interiorul secolului 25, cînd întreaga omenire e dezbrăcată – aproape literalmente – de individualitate. Dar viața subiectului THX 1138 (Robert Duvall) se schimbă radical atunci când decide să nu-și mai administreze dubioasele medicamente. Acest aproape uitat SF al lui Lucas e de o splendoare vizuală nemaipomenită. Înainte ca Hollywoodul să-l transforme total, Lucas a venit aici cu un hipnotic dreamscape, atât de scaldat în lumini albe, încât devine abstract de seducător. Și asta doar în zona destinată vizualului. Ca orice Sci-Fi care se respectă și ține cu brio piept timpului, "THX 1138" e și un un comentariu social extrem de puternic. Mă întreb dacă Duvall își mai aduce aminte de el! Sau Lucas.  


            The Time Machine (regia: George Pal, 1960)

            time machine

             

            Rod Taylor inventează o mașină care-i permite să ia peste picior timpul și spațiul înconjurător. Pe măsură ce experimentul său avansează, totul în jurul lui se schimbă – în cel mai milenar sens al expresiei. Revăzut astăzi, "The Time Machine" trece foarte repede ca un Sci-Fi cel puțin rezonabil (la care s-au depus eforturi considerabile în compartimentul efectelor speciale – altfel, categorie pentru care a câștigat și un Oscar) și o ecranizare suficient de fidelă după nuvela lui H. G. Wells. Spre deosebire însă de remake-ul din 2002, cu Guy Pearce în rolul romanticului inventator (care abia dacă poate fi văzut o singură dată), acest clasic încă rezistă revizionărilor.  

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor