Știm că de Halloween se poartă horror-ul, iar pentru că aseară am sărbăt...
Jack Nicholson, 1989. Heath Ledger, 2008. Joaquin Phoenix, 2019. Trei ...
Acest film împarte brutal audiența în două: fanatici și profani. Exagere...
Renunțând la stilul documentar ale filmelor Borat şi Bruno, Sacha Baron Cohen se întoarce cu această comedie cu scenariu scandalos, în care gagurile ating un nivel jignitor.
El îl interpretează pe liderul suprem Aladeen, dictatorul Wadiyei, o țară fictivă nord africană.
Împrumutând câteva atribute faimoase ale fostului lider libian, colonelul Gaddafi (Aladeen poartă pistoale placate cu aur și e înconjurat de gărzi de corp femei) filmul lui Cohen este cu siguranţă de actualitate. Dar, cu excepția câtorva referințe politice inteligente, filmul delectează prin prost gust.
Cohen afirmă că reuşeşte să facă din Aladeen un personaj plăcut. Și vorbim despre un om care își execută în mod regulat personalul - pe cineva de exemplu pentru simplul motiv că a găsit în cerealele de la micul dejun jucăria înaintea lui - şi care plăteşte vedete pentru sex.
Discuția sa după sex cu Megan Fox presupune anunțul: "Acum ai herpes!"
Şi totuşi, publicul nu îl găsește încă respingător.
După ce, în timpul unei călătorii în America, unchiul său Tamir (Ben Kingsley) îl păcălește şi îl înlocuiește cu o dublură, Aladeen este lăsat să se descurce pe cont propriu pe străzile din New York.
Acolo, cu barba rasă și de nerecunoscut, o întâlneşte pe proprietara "politically correct" a unui magazin cu mâncare sănătoasă, Zoey (o foarte amuzantă Anna Faris - actrița nu s-a epilat pentru acest rol), care-l angajează în magazinul ei.
O mare parte din umor e provocat având-o ca țintă pe Faris, Aladeen găsind modalităţi din ce în ce mai ofensatoare pentru a o descrie. "Copia dolofană a lui Justin Bieber" e doar un exemplu.
Umorul variază de la suprarealist la "nu pot să cred că văd asta!" - filmul are o scenă romantică ce se desfașoară la un moment dat în interiorul uterului unei femei.
Există câte ceva pentru orice gust, deşi glumele ce se succed foarte rapid fac ca unele să-și rateze ținta.
Comedia "Dictatorul" nu are niciun fel de rețineri, așa că cei care savurează o comedie mai delicată ar face bine să stea deoparte.
Dar scenariul ce abundă în gaguri și o interpretare incredibil de nebunească a lui Cohen sunt garanții că "Dictatorul" este de multe ori înfiorător de amuzant.
Veţi râde la film- dar veți dori să faceți un duș după.
(Alex Zane, The Sun)
Cohen adăugat ceva ce împiedică filmul sa fie un succes deplin: o intrigă.
(Matt Brunson, Creative Loafing)
Ce rămâne în final este un film pur și simplu jignitor care încearcă să facă glume pe seama violului, genocidului, rasismului și mișcării pentru drepturile omului.
(Tim Martain, The Mercury)
Oricât de tabu devine "Dictatorul", pare mai cumsecade, mai blând și mai temperat decât producțiile să le anterioare. Dacă asta e reforma, prefer vechiul regim.
(EricDSnider.com)