Vrei la cinematograf?

        Filme
          Actori, regizori, scenaristi, producatori
            vezi toate rezultatele »

            Camera secreta

            Home » Camera secreta » Atelierul de cinema

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • #biografice
            • #Cronica
            • #esteHorror
            • #interviu
            • #ZonaCopiilor
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            10 martie 2018

            Autor: Iosif Prodan
            Categorii:

            La aproape 10 ani după Palme d’Or-ul obținut pentru Entre les Murs, Laurent Cantet revine la filme cu adolescenți. Deși L’Atelier nu se ridică la nivelul filmului anterior, poate fi văzut ca un laborator din care se nasc ulterior poveștile pe care le știm cu toții. Aici nu moare nimeni (deși există suficiente semnale că o crimă este iminentă), nu are loc niciun contact sexual (deși apar aluzii) și nici măcar nu se scrie un roman, cu toate că acesta era scopul principal al atelierului la care asistăm.

             


             

            Un grup de adolescenți care par să fi terminat recent liceul, dar nu discuta niciunul de locuri de muncă ori cariere, se înscriu la un atelier literar condus de o cunoscută scriitoare de romane polițiste. Sîntem în La Ciotat, localitate a cărei gară a devenit celebră o dată cu intrarea trenului surprins de frații Lumiere și care e prima atestare a cinematografiei așa cum o știm astăzi. Numai că acest topos nu apare nicăieri menționat în film, poate pentru că e arhicunoscut pentru localnici sau poate pentru că de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pînă acum orașul a trecut prin multe alte momente mult mai semnificative pe plan local. Cum e închiderea șantierului naval, ceea ce a dus la disponibilizarea a zeci de mii de muncitori și la grevele de rigoare ori la schimbarea profilului economic al orașului, din unul industrial în unul vag turistic.

             

            Țesătura socială a orașului, grav afectată de lipsa unor perspective economice viabile pentru viitorul său, a devenit pestriță iar senzația de inadaptare (socio-economică, dar mai ales culturală) pare să fie explicația pentru care extrema dreaptă cîștigă atît de ușor adepți. Lăsînd la o parte conținutul politic al filmului, personajul pivotal, Antoine, un tînăr retras, care nu se simte în largul lui în niciun context social, fie el impus sau ales, are semnalmentele unui posibil criminal. Gîndirea critică de care dă dovadă uneori e insuficient pusă în practică și cade într-un nihilism adolescentin unde suicidul sau crima (dedramatizată, avem să aflăm spre final) sînt egale, viață nefiind decît o sumă de posibilități care nu pot oferi niciuna o explicație viabilă.

             

             

            Plecînd de la contextul atelierului, conflictul latent dintre Antoine și ceilalți participanți, pe care îi provoacă aparent gratuit, se mută spre Olivia, coordonatoarea atelierului și cel care pare să fie elementul disruptiv. Scriitoarea e intrigată de cel care îi este elev, încearcă să-i cîștige simpatia, dar sfîrșește în a-i cădea victimă, provocîndu-l astfel pe Antoine să-și clarifice percepțiile și pornirile instinctuale. Crima, dacă s-ar fi întîmplat, aflăm chiar de la el -  ar fi fost una eminamente gratuită, pornită din plictiseală și avînd rolul de a oferi un sens existenței sale, gratificîndu-l. Însă Antoine e un criminal latent, sfîrșește prin a-și urma cea mai facilă dintre variantele posibile, se angajează ca matelot pe un vas. E posibil să revină la instinctele din conflictul cu Olivia, sau poate că nu. Poate că totul a fost doar o încercare de prelungire a ficțiunii în realitate. Sau poate că Olivia n-a simțit niciodată cum e să fii amenințată cu moartea, deși a ajuns cunoscută scriind despre. Iar Antoine a fost doar agentul care să-i lărgească puțin experiența pe baza căreia literatura sa poate deveni mai puțin “granulată” și “pretențioasă”.

             



            Filmsi a gasit pentru tine

            Comenteaza subiectul

            Nume
            Email
            Comentariu
            Pentru a publica mesajul va rugam introduceti in spatiul liber codul de mai jos


            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site
            Abonare newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Nici noua nu ne place spamul, asa ca iti garantam ca nu vom da email-ul tau altora.

            Abonarea s-a facut cu succes!