Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Bernardo Bertolucci – cel mai mare cineast italian al generaţiei sale

            26 noiembrie 2018, Autor: Alexandra Malachi
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Asta e ceva la care visez: să trăiesc filmele, să ajung la punctul la care să trăiesc pentru filme, să gândesc cinematografic, să mănânc cinematografic, să dorm cinematografic, la fel cum un pictor trăiește, mănâncă și doarme pictând” – Bernado Bertolucci

             

             

            Foarte puțini mari regizori din ultimele patru decade au reușit să păstreze o constanță a succesului la fel de mare ca a cineastului italian Bernardo Bertolucci, a cărui carieră a marcat trei generații de cinematografie, patru continente și mai multe industrii importante de film.

             

             

            Pe lângă abordarea îndrăzneață a unor subiecte tabu, prin stilul său unic în materie vizuală – obținut prin mișcări ample de cameră, meticulozitatea luminilor folosite, simbolistica din culori și editarea revoluționară – Bertolucci a influențat câteva generații bune de cineaști.

             

             

            Născut pe 16 martie 1941, în Parma, Italia, Bernado Bertolucci a fost regizor, scenarist şi producător. A studiat la Universitatea din Roma și și-a descoperit de la o vârstă fragedă pasiunea pentru poezie și cinematografie, asta mai ales datorită tatălui său, răposatul poet și critic de film Attilio Bertolucci.

             

             

            La doar 12 ani, Bernardo avea deja poeziile publicate. A câștigat premiul național de literatură pentru prima sa carte de versuri, “In Cerca del Mistero/În căutarea misterului”, când avea 20 de ani, adică cu doar doi ani înainte să își facă debutul ca regizor.

             

            Și-a început cariera ca cineast cu scurtmetraje pe 16 mm, precum „Morte di un maiale" şi „La teleferica" (1956-1957), pe care le-a turnat chiar în casa lui din Casarola. Deși s-a înscris la Facultatea de Literatură Modernă a Universităţii La Sapienza din Roma, a abandonat studiile pentru a se dedica cinamatografiei.

             

             

            O încărcătură deosebită pentru cariera lui a fost, însă, prietenia cu Pier Paolo Pasolini. Prima slujbă a sa, pe care a primit-o de la producătorul Cino Del Duca, a fost cea de asistent de regie al lui Pasolini pentru pelicula „Accattone" (1961).

             

            La doar 22 de ani, în 1962 a regizat primul lui lungmetraj, „La commare secca”, un thriller despre uciderea unei prostituate. Au urmat peste 20 de filme, din postura de scenarist şi regizor.

             

             

            A captat cu adevărat atenția în America de Nord în 1970, când a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun scenariu, pentru filmul Il conformista/ Conformistul.

             

            Însă cel mai controversat dintre filmele sale rămâne „Last Tango in Paris/Ultimul tangou la Paris” (1972), cu Marlon Brando, Maria Schneider şi Jean-Pierre Leaud. Criticii de film au denumit pelicula drept “cel mai de impact film erotic făcut vreodată”.

             

             

            Bertolucci a fost criticat de-a lungul anilor pentru că i-a ascuns actriţei Maria Schneider, care avea 19 ani atunci, detalii privind scena violului din film, pentru a obţine de la aceasta o reacţie cât mai veridică. Cineastul a recunoscut că s-a purtat oribil faţă de actriţă la acel moment, însă a mărturisit, în același timp, că nu regretă nimic.

             

             

            Regizorul a fost din nou aplaudat la scară largă în 1987 pentru „The Last Emperor/ Ultimul împărat”, portretizarea sa uluitoare a ultimului împărat al Chinei.

             

             

            Adaptarea autobiografiei lui Aisin-Gioro Puyi a fost premiată cu nu mai puțin de nouă premii Oscar, Bertolucci primind două dintre trofeele Academiei Americane de Film.

             

            Trei ani mai târziu a făcut filmul “The Sheltering Sky/ Un ceai”(1990), cu Debra Winger și John Malkovich în distribuție, lungmetraj pentru care s-a ales cu un premiu la Globurile de Aur.

             

             

            În 1997, Bertolucci a fost onorat cu premiul pentru întreaga carieră oferit de Camerimage, dar încă nu era pregătit să se retragă. A mai regizat și pelicula The Dreamers/ Visătorii, în 2003.

             

            Din palmaresul său fac parte un Glob de Aur, un trofeu BAFTA, unul Donostia la San Sebastián, BFI Fellowship, un César şi două David Di Donatello.

             

             

            Bernardo Bertolucci a primit un premiu pentru întreaga carieră și din partea Academiei Europene de Film, Leopard of Honor la Locarno şi Leul de Aur pentru întreaga carieră, la Veneţia. În 2013, a fost onorat și cu o stea pe Hollywood Walk of Fame.

             

             

            Bernado Bertolucci era căsătorit cu cineasta britanică Clare Peploe, cu care avea locuințe atât în Roma, cât și în Londra.

             

             

            Maestrul cinematografiei italiene a încetat din viață în dimineața zilei de 26 noiembrie, la vârsta de 77 de ani, după o luptă crâncenă cu cancerul.

             

            Sursa: sensesofcinema.com, imdb.com, telegraph.co.uk

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor