Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Cele mai proaste 10 filme din 2018

            10 decembrie 2018, Autor: Sebastian M. Ceolca
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Fără să fiu câtuși de puțin excentric, găsesc uneori că listele cu cele mai proaste filme ale anului au o mai mare utilitate. Cele care sînt cu adevărat bune ies mereu în față. Dar cele mai proaste însă sînt adevărate avertismente. Timpul e prețios, nimeni nu vrea să și-l piardă cu filme proaste. Dar, cumva, unii dintre noi ajung să le dedice timp pe care adesea îl regretă instant după vizionare – mă rog, atât cât s-a putut rezista la unele dintre ele. Așa că, după doi ani de absență, revin cu un astfel de grupaj de uscături, menit să tragă o linie roșie peste aceste filme ucigașe, mai mult decât orice, de timp liber.

             

            Death Wish (regia: Eli Roth)

            death wish

             

            Nu mai e nici un secret că steaua lui Bruce Willis a apus de semnificativ de multă vreme. Aici este protagonistul unui revenge movie, remake al filmului omonim din 1974 cu Charles Bronson. Intenția regizorului de filme horror Eli Roth nu ar fi una foarte rea; vizează dezbaterea aprinsă ce a avut loc în acest an, vizavi de regimul armelor din America. Însă cu atât s-a ales Roth din acest film răsuflat, care nu doar că eșuează dramatic în a cinsti cum se cuvine originalul, ci mai este și deținătorul locului în care notoriul Willis face unul dintre cele mai proaste roluri din carieră.  

            Vezi aici trailer

             

            Winchester (regia: Michael Spierig, Peter Spierig)

            winchester

             

            Inspirat din fapte adevărate, acest horror gotic cu cea mai celebră casă bântuită din America, o are în rol principal pe Helen Mirren. E tot ceea ce poate face filmul, să o aducă pe veterana și respectata actriță în distribuție. În rest… un adevărat dezastru. Totul se prabușeste; și casa, și scenariul, și interpretările actorilor. E genul de film în care începi să crezi că o actriță mare a acceptat să joace pentru că regizorii au șantajat-o cu niște fotografii compromițătoare din tinerețe, alb-negru, pe care doar ei știu cum au pus mâna.

            Vezi aici trailer


            The Outsider (regia: Martin Zandvliet)

            outsider

             

            În această producție Netflix, personajul lui Jared Leto, un fost soldat american, se alătură mafiei Yakuza, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. The Outsider are de toate: o prietenie strânsă între Leto cu tatuaje tradiționale pe tot corpul și un gangster japonez, o poveste de dragoste între el și sora japonezului, aliați și dușmani, o binemeritată răzbunare și un joc de-al actorului venit dinspre limbajul corporal. Adică nu prea vorbește, că japoneza e limbă grea. Îi lipsește însă ce este cel mai important: sensul. Iar asta ar trebui să conteze enorm, mai ales când te afli în fața unui film de 120 de minute.

             

            Gringo (regia: Nash Edgerton)

            gringo

             

            Cea mai proastă comedie a anului consider că merge la Gringo – un film cu un comediant de mâna a doua, lorzi ai drogurilor mexicani, DEA, mercenari și corporatiști cu agende ascunse. Filmul se autointitulează o comedie neagră. Ei bine, dacă o comedie neagră înseamnă o perioadă de doliu de aproape două ore petrecută în fața unui film în care cu greu poți schița măcar un zâmbet, atunci sunt absolut de acord. Filmul ăsta asasinează efectiv orice concept pe care s-a clădit umorul. Practic, te imploră, în fiecare minut, să renunți la el.  

            Vezi aici trailer

             

            Gotti (regia: Kevin Connolly)

            gotti

             

            Proiectul ăsta de suflet al lui John Travolta (care îl și joacă pe Gotti), parcurge vreo trei decenii din viața celebrului mafiot care întâmpină tot soiul de probleme cu fiul, soția, ceilalti gangsteri, anii de temniță… – în fine, per-ansamblu acea viață pe care o știm deja din filmul cu Armand Assante. Diferența dintre cele două este că filmul din 1996 și-a meritat pe drept oareșce aprecieri. Acesta este, pur și simplu, atroce. E atât de incompetent încât te blochează total. Ai impresia ca asiști la o glumă proastă, voluntar-absurdă, doar ca nu e nici măcar atât.  Sau, după cum cel mai bine spune criticul Sean Mulvihill: „Gotti is The Room of mob movies.”

             

            Slender Man (regia: Sylvain White)

            slender

             

            Într-un orășel din Massachusetts, un grup de adolescenți, fascinați de o entitate misterioasă de pe internet numită Slender Man, încearcă să-și dovedească reciproc că nu există. Dar unul dintre ei dispare misterios. Cel mai mare reproș care i se aduce filmului ar fi că exploatează cu nerușinare o serie de dispariții în rîndul tinerilor care chiar ar fi avut loc în acest stat. Lăsând însă asta la o parte, filmul ar fi putut avea inima unui horror clasic veritabil, dar îi piere pulsul sub presiunea unui CGI prost și al sperieturilor bruște și ieftine.

            Vezi aici trailer


            The Predator (regia: Shane Black)

            predator

             

            Fanii celebrului horror-SF din 1987 al lui McTiernan s-au declarat fermecați de anunțul unui nou Predator – unul regizat de Shane Black în suburbii. Trailerul arăta fantastic, proaspat și amuzant, iar Black părea că e pe cale să dea lovitura. Dar cum știm cu toții care-i treaba cu sacul și cu pomul lăudat, The Predator s-a dovedit a fi un fiasco aproape total. Nu e groaznic de privit, doar că înșeală oareșce așteptări. Mai exact (și în mod special), e un film dezamăgitor de indecis. Parcă și-ar fi propus să fie, la fiecare 15-20 de minute, altceva decât a fost anterior. E ca un petrecăreț teribilist care a amestecat toate băuturile la o zi de naștere a unui prieten și a doua zi s-a trezit cu o durere cumplită de cap.   

            Vezi aici trailer


            Peppermint (regia: Pierre Morel)

            peppermint

             

            Lui Jennifer Garner îi este ucisă familia (soțul ei a avut proasta inspirație să se gândească doar să înșele niște traficanți de droguri mexicani). După trauma suferită și după câțiva ani de absență (în care descoperă tainele luptelor corp la corp și ale armamentului sofisticat), fosta soție model Jennifer Garner se întoarce să le-o plătească ăstora cu vârf și îndesat. Evident că și reușește, că totul e simplu, la îndemână, mai ales că regizorul a mai explorat teritorii asemanatoare și cu Liam Neeson în Taken, și cu Sean Penn în Gunman. E incredibil cum Morel încearcă aici să actualizeze un revenge movie – aparent unul feminist, dar rezultând un ingenuu gun porn – care ar fi trebuit oricum lăsat în pace de la Coffy (cu Pam Grier) încoace.

            Vezi aici trailer

             

            The Nun (regia: Corin Hardy)

            the nun

             

            Anul 2018 a fost unul grozav pentru cinemaul horror, dar și-a avut și uscăturile lui. Una dintre ele e cel mai recent film din universul Conjuring. După ce trailer-ul a generat discuții aprinse despre ce e cu adevărat înfricoșător și ce nu, filmul s-a dovedit a fi doar teribil de prost. Nu mă voi apuca acum să vorbesc despre lipsa de concentrare a scenariului și nici despre cum cred eu că această calugariță a ajuns să poarte înfățișarea unei fane înfocate de-a lui Marilyn Manson. O să zic doar că atunci când îți propui să bagi frica în spectatori dar în schimb nu te alegi decât cu hohote de râs, înseamnă că tocmai ce-ai făcut un horror pur românesc.

            Vezi aici trailer


            Mile 22 (regia: Peter Berg)

            mile22

             

            Peter Berg e un regizor care înțelege foarte bine ce e un combat cinema – în sensul înțelegerii termenului prin prisma unor lungi confruntări armate, de obicei destul de izolate, desfășurate în cadrul unor grupuri restrânse de oameni. Lone Survivor ar fi cel mai recent exemplu. De data asta însă tocmai ce s-a ales cu un film de acțiune de o absurditate totală – în care cel mai agasant lucru e Mark Wahlberg însuși (agent CIA, purtător de ticuri pe care le are din preadolescență), lătrând parcă încontinuu replici la celelalte personaje care încearcă doar să-i facă pe plac. Mai înfricoșătoare decât protestele gălăgioase ale lui Wahlberg îndreptate asupra supușilor săi colegi spioni, este că filmul se închide cu promisiunea unui sequel. Mulțumim, e suficient, nimeni nu mai are nevoie de așa ceva!

            Vezi aici trailer

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor