Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Familie fericită cu copii înfiați

            20 ianuarie 2019, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Extrem de agreabilă comedia Instant Family se poate vedea începînd cu acest weekend la cinema. Un cuplu fără copii decide să ia în plasament 3 frați dintr-o familie latino-americană destrămată. Viața părinților nu e una lipsită de sens sau de împliniri, dar cumva, ajunși la 40 ani și fără griji materiale, se emoționează știind că există copii orfani care ajung în situații de viață dificile după 18 ani și ies din sistemul de protecție socială eșuînd în droguri sau precaritate.

             

            Aparent nepregătiți pentru întreținerea unor copii, Pete (Mark Wahlberg) și Ellie (Rose Byrne) sînt plini de bune intenții și își asumă cu responsabilitate înfierea celor 3 frați: Lizzy, Juan și Lita. După primele experiențe de locuit împreună, sînt pe punctul de a-i returna sistemului de plasament, dar atașamentul emoțional e deja creat și lucrurile devin ireversibile.

             


             

            Pete și Ellie beneficiază de apartenența la un grup de suport, precum și de ajutorul celor două responsabile de procesul de înfiere, însă factorul disruptiv este Lizzy, fata cea mare. E adolescentă, a avut grijă de frații ei în toate contextele în care au fost plasați și și-a asumat practic să-i crească și să-i protejeze de abuzuri și așteptări înșelătoare.

             

            Cînd mama lor naturală este eliberată din închisoare și își exercită dreptul de a-i revedea, Lizzy face demersurile de a reveni alături de ea, însă capacitatea mamei de a le asigura copiilor ei naturali o locuință și minimul necesar pentru educație se dovedește a fi inexistentă. Practic, cheia de rezolvare a conflictului (Pete și Ellie vor să-i adopte pe cei 3 copii; Lizzy vrea să revină alături de mama lor) este decizia lui Lizzy de a merge cu unii dintre adulți. Iar decizia poate fi influențată de cei doi părinți printr-o scrisoare care ar trebui să ajungă la Lizzy.

             

            Doar că Lizzy nu o citește, iar rezolvarea plot-ului e forțată prin punerea lui Lizzy în fața faptului de a o lectura "la cameră" și în prezența lui Pete și Ellie. Abia atunci înțelege că cei doi chiar țin la ea și la frații ei mai mici și că își doresc să le asigure condițiile necesare, pe cînd mama lor naturală nu e capabilă de a face același lucru. Pînă în acest punct însă, totul decurge extrem de natural, cu un umor neașteptat de bun și chiar savuros în anumite momente, cu complicații care vin și ele natural și nu sînt trase de păr ori scoase din joben.

             


             

            Ajută mult și propria experiență a regizorului Sean Anders (povestea e inspirată din propriul caz real) și de filmografia care include filme de familie (Daddy’s Home, That’s My Boy, printre altele), unde contextele și discuțiile pot fi extrem de facil exploatate înspre grosier și prost-gust. Nu e cazul în Instant Family, unde bunicul familiei e admonestat pentru că e orbit de propaganda cu statul paralel (hehe, există și în SUA o campanie similară cu cea din RO, acolo numindu-se deep state dar care se referă tot la ingerințele serviciilor secrete în politică civilă), bunica e caricaturizată în nuanțe permanente de marker în timp ce oferă sfaturi de parenting, iar asta e crowd-pleasing și harmless pentru tonul optimist al filmului.

             

            De altfel, nimic din ce se întîmplă pe parcursul poveștii nu schimbă în vreun fel percepția despre oricare dintre personaje. Toate pleacă de la un punct 0 de unde propriile bune intenții se manifestă întocmai și urmează traiectoria dezirabilă. Apariția disruptivă a mamei naturale e în măsură să creeze frustrare în cuplul Pete & Ellie, iar insatisfacția lor se manifestă apoi indirect în dispariția mamei și deci a factorului perturbator, totul revenind la normal și continuîndu-se traiectoria fericită.

             

            Bonomia generală care guvernează atmosfera filmului e bine gestionată, astfel încît nimeni și nimic să nu afecteze senzația de plăcere în a urmări o astfel de poveste. Atașamentul care se creează între spectator și film e în măsură să influențeze inclusiv propria opinie despre luarea în plasament/infierea/adopția unor copii năpăstuiți de soartă. Prezentarea graduală a procesului juridico-familial, evoluția cu bune și rele a relației dintre părinți și copii, precum și edulcorarea cu situații amuzante care stîrnesc buna dispoziție creează o senzație de plăcere și satisfacție generală față de care nu poți decît să subscrii.

             


            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor