Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Fiul părintelui risipitor

            11 martie 2019, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Orice nou film de Nuri Bilge Ceylan e o încîntare. Turcia rurală e surprinsă ca într-o serie de picturi impresioniste, poveștile sînt ale unor oameni simpli dar care discută Universul din jurul lor ca și cînd n-ar fi la limita subzistenței, cuprinși de vicii, împrumuturi și ranchiună - aproape tot ce conține Wild Pear Tree are o aură de poveste descrisă de un bătrîn înțelept, pasionat mai mult de context și mai puțin de acțiunea propriu-zisă.

             


             

            Sinan e un tînăr absolvent de Pedagogie, se pregătește să devină învățător, dar e și scriitor, încă nepublicat, care încearcă marea cu degetul. Ratează examenul de repartiție, cochetează cu ideea de a se angaja în jandarmerie, sfîrșind prin a-și satisface stagiul militar. Își publică și cartea, ceea ce îi oferă satisfacția unui vis îndeplinit, dar care între timp și-a modificat destul de mult conotația.

             

            Viața din jurul lui e mult mai complexă și realitatea cotidiană îi blochează orice avînt romantic de creator genial, neînțeles, solitar dar dependent de validarea celor din jur. Tatăl său îl tapează de bani atunci cînd e cazul ca să-și satisfacă viciul pariurilor pe cai, Sinan încearcă să-l critice dar nu face decît să-i emuleze comportamentul sub alte forme. Caută bani pentru a-și publica cartea dar se lovește de refuzul primarului, al unui afacerist pasionat totuși de literatură, chiar și a unui scriitor cunoscut din zonă, care pare atît de sastisit de literatură încît zice că ar refuza și un Nobel dac-ar fi să fie.

             


             

            Iubită nu are, dar fantazează constant cu imagini vag suprarealiste, care trec de la săruturi semi-erotice la spînzurători care îl includ ori pe el, ori pe tatăl său. În realitate, are de ales între a ajunge profesor în Est (granița cu Armenia, zona kurdă - săracă și periculoasă) sau a-și găsi un loc de muncă oarecare în Can, localitatea unde e familia lui. Alegerea nu e greu de prezis, deși pare dornic să-și depășească condiția și își disprețuiește, cel puțin declarativ, apartenența la ținutul natal, Sinan e prea legat indirect de locul despre care scrie.

             

            Despre cartea sa, Părul sălbatic, nu știm decît ce relatează autorul ei - e un stil liber, nu se vrea a fi o ediție turistică despre zona în care locuiește (celebra Troia cu calul aferent), ci despre oamenii simpli care o populează. Nici nu cred că e nevoie să aflăm prea multe despre carte, întrucît filmul, cu titlu omonim, pare să facă exact același lucru. Foarte probabil, Ceylan își ascunde propriul demers în spatele personajului principal și dorinței acestuia de a se exprima artistic, atunci cînd în realitate pare să ia decizii proaste și să ascundă lucrurile pe care le știe, dar pe care nu le poate rezolva.

             


             

            O post-adolescență greu de gestionat, cînd așteptările celor din jur sînt crescute, iar definirea unui rol social (căsătorie, loc de muncă, re-stabilirea relației cu părinții și familia lărgită) e principala grijă. Presiunea poate fi disimulată în diferite moduri, dar nu poate aștepta la nesfîrșit. Mai ales că nici generațiile anterioare (părinții și bunicii) nu sînt într-o fază care să-l ajute să intre în ritmul normal - criza bărbatului la 40 ani se prelungește și ea în cazul tatălui, casa părintească e tot mai dificil de privit ca fiind primitoare, iar răbufnirile critice la adresa celor din jur au un efect din ce în ce mai scăzut.

             

            Sinan pare să fie doar o așchie care n-a sărit foarte departe de trunchiul părului sălbatic, și ce reușim să vedem în cele 3 ore de film e finalul, poate, al unei perioade în care hălăduirea pe dealuri și poteci e încă ceva ok, în care fantasmele unui cariere intelectuale se năruie mai dur decît am putea să ne imaginăm (nici măcar mama căreia îi dedică cartea, nu o citește), iar ce am putea vedea mai departe în viață lui, cu familie, copii, casă, facturi - am văzut deja la tatăl sau.

             

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor