Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Moromeții 2 (din 5 stele)

            18 noiembrie 2018, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            După vreo 30 ani de la filmul original, aventurile lui Niculae continuă prin România neîmblînzită de după al Doilea Război Mondial. Cu o distribuție all stars, cam ca în filmele lui Nicolaescu de pe vremuri (sau ale defunctului PRO), Stere Gulea revine cu Moromeții 2, poate mai tîrziu decît ar fi trebuit (nu cred că mai reține cineva ce se întîmplă în prima parte) și cu așteptări neîmplinite din partea publicului.

             

            Filmat într-un alb-negru care aduce aminte instant de Aferim și de căutările stilistice ale vieții rurale din imaginarul lui Jude, Moromeții 2 e un film aproape de-dramatizat. Cu cîteva excepții și acelea minimale ca intensitate (“sinuciderea” lui Matei și miting-ul din Piața Palatului), totul e o poveste care curge, fără piedici sau “burți”, asezonată cu țuică, tutun și vorbe de șagă.

             

             

            Perioada istorică în care are loc acțiunea filmului e una tumultoasă, în realitate, cu nenumărate drame, crime, tragedii și traume, care nu se regăsesc aproape deloc în această poveste a Moromeților, doar șmecheria oltenească a lui Ilie iese la suprafață. Un ins care are o înțelegere superioară a schimbărilor prin care trece România în acel moment, dar care nu face decît să-și salveze propria piele. Prin ricoșeu, îi ajută și pe cei din jur (îi împroprietărește pe copii, îl trimite pe Niculae să-și termine școala etc), dar o face de fapt ca să-și salveze propria conștiință.

             

            Niculae e singurul copil rămas lîngă cuplul disfuncțional al părinților săi, cuplu care se destramă pe zi ce trece și care anunță un final deloc suprinzător. Lucrurile fuseseră deja aranjate, se așteaptă doar ca situația politică să se așeze și s-o ia fiecare pe drumul lui. Conștient că nu mai are ce cărți să joace, Ilie încearcă să cadă la pace cu toată lumea și dispare încet într-un cadru final tipic hollywoodian (destul de artificios și cam gros metaforic).

             

             

            Pe Niculae nu apucăm să-l vedem relaționînd decît cu părinții și Ileana, unde e deosebit de taciturn (parcă copiindu-l pe tatăl său), însă “la oraș” are destule relații și e mult mai locvace. În Siliștea-Gumești atmosfera e apăsătoare, problemele domestice se amestecă cu cele politice și administrative, iar fiecare personaj încearcă soluții pe cont propriu.

             

            Faptul că narațiunea nu duce nicăieri e cea mai tristă parte a acestui proiect, plecarea Catrinei și a lui Niculae din casa lui Ilie sau moartea lui Nilă sînt detalii care nu influențează în vreun fel povestea. De fapt nici pogoanele pe care Ilie le ascunde “românește” de ochii încă nu foarte vigilenți ai Statului, nici grîul pe care îl vinde făcînd “evaziune”, nu sînt decît mici momente care dinamizează parcursul final al lui Ilie.

             

            All in all, e un film ne-memorabil, care va fi cel mai probabil un succes de casă (l-am văzut la mall, într-o sală arhiplină - dar cu un sunet cam la fel de prost pe cît s-au plîns clujenii și teleormănenii de la proiecțiile speciale), dar care nu va reuși să rămînă în istoria măcar a ultimilor ani a cinema-ului românesc.

             

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor