Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Narațiune imposibilă 6

            3 august 2018, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Departe de mine să atentez din nou (după ce am atins corola de minuni a Universului Marvel) la simpatia unui public destul de larg, nu mă-ndoiesc, pentru Tom Cruise și seria Mission Impossible. Însă acest nou sequel pe care îl vom vedea în cinema din 3 august e pur și simplu îngrozitor de slab.

             

            S-a scris deja în reviste de renume, precum IndieWire, că e poate cel mai bun film de acțiune ever și nu contest, sînt cîteva scene de acțiune destul de bune (altele în schimb sînt trase de par la propriu, cu elicopterul care stă atîrnat de un cablu pe o stîncă în Kashmir), dar niciuna nu se pupă cu realitatea. Căci nu e posibil, stimați fani Tom Cruise & Mission Impossible, ca după ce iei pe capotă un motociclist și ăsta se răsucește peste mașină pînă cînd rămîne în urmă, omul să se ridice vioi (șchiopătînd puțin, e drept, dar puțin de tot) și să-și continue urmărirea. Plus că, genul asta de car chases am văzut cu duiumul în (probabil) toate James Bond-urile, iar recent ne-a fost dat să vedem o bijuterie de secvență (nu neapărat estetic, cît în ceea ce privește tehnica de realizare & filmare) în același stil, în SF-ul/jocul video Ready Player One realizat de Steven Spielberg. Acolo vedeam șoseaua și de deasupra și de dedesubt, și din spatele mașinii și de după capătul liniei de finish. Cam greu să mai faci un car chase în 2018 și să bați chestia asta.

             

             

            Tom Cruise, acest maestru încă neîncoronat al misiunilor imposibile (o dată cu filmul ăsta sper că adjectivul se va referi și la gradul lor de veridicitate narativă), primește misiunea de a recupera trei focoase nucleare (niște bile) de plutoniu, la care mulți teroriști tînjesc. Nu reușește să le captureze din prima, alegînd, ca orice erou autentic, să le salveze viața colegilor în detrimentul focoaselor, iar asta duce la o desfășurare nefericită de evenimente care se vor prelungi pe tot parcursul filmului. Bilele ajung în mod inevitabil la un client mai vechi de-al lui Tom Cruise, hulitul criminal fost-spion Solomon Lane, care le împachetează frumos sub forma a două bombe. Explozia lor ar trebui să răspîndească un virus la baza unui ghețar din Kashmir (o zonă disputată de India și Pakistan, aflate într-un conflict permanent ce trenează de peste jumătate de secol), de unde maladia se va răspîndi în toată Asia de Sud-Est.

             

            Ceea ce frapează destul de puternic în prima parte a filmului (ulterior spectatorul obișnuindu-se cu amatorismul, situația rămînînd de fapt neschimbată pînă la final) e stilul de joc al actorilor. Fie că e vorba de Tom Cruise sau Alec Baldwin, toți joacă că niște cizme. Emoțiile sau modul în care trebuie să-și spună replicile e crispat și trădează ori o inabilitate regizorală flagrantă în lucrul cu actorii, ori jena acestora din urmă de a-și construi personajele care sînt oricum (destul de) unidimensionale.

             


             

            Schimburile de replici (atunci cînd nu întrerup sau întrețin schimburi de focuri, bătăi sau car chases) sînt în marea lor majoritate scrise, lucrate și rostite în cel mai nefericit mod. Sună fals de la un capăt la altul și nu-i de mirare că aproape nicio secvență nu e credibilă. Toate stîrnesc un rictus fie de jenă pentru ce zic actorii și mai ales cum o zic, fie un cringe cît se poate de autentic. Modul în care e construit scenariul, prin lipsa oricăror portițe de ieșire posibile din diversele situații imposibile, duce automat către artificii narative SF (de genul împrumutării identității fizice a unui personaj, de exemplu).

             

            Impresia generală asupra filmului e că cine a lucrat la el și-a cam bătut joc. Sursa erorilor sau a lucrurilor care sună prost la MI6 nu vine neapărat de la nivelul scenariului, cum parcă nu ține în totalitate nici de regie. Sînt unele secvențe destul de fabuloase, cel puțin că umor (precum cea cu deschiderea garajului), cădem de acord că și 2-3 car chases sînt ok, chiar și scena cu bătaia mortală din baie - potențial exista cu duiumul, însă n-a fost nimeni chiar atît de interesat, din păcate, să facă un film cel puțin decent.

             


            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor