"O.G." – Realist

"O.G." este cel mai realist film despre viața în închisorile moderne. Toată forța lui stă într-un adânc studiu de personaj, adesea urmărit într-un stil cvasi-documentar.

În acest nou film marca HBO, Louis O.G. (Jeffrey Wright) mai are o lună de executat dintr-o sentință de 24 de ani într-o închisoare de maximă securitate. El trece prin etapele obișnuite ale unui om care se pregătește să se întoarcă în societate; are o întâlnire cu ofițerul de eliberare condiționată, e ajutat să-și găsească o slujbă îndată ce va părăsi închisoarea în care și-a petrecut majoritatea vieții etc. Dar trecutul său (Louis fusese liderul unei organizații puternice din închisoare) îl pune în poziția de a lua niște decizii foarte grele, îndată ce hotărăște să devină protectorul și mentorul unui deținut mai tânăr. Demersul ăsta al lui pune serioase probleme atât actualilor lideri ai organizației, cât și personalului din închisoare (reprezentat de William Fichtner) care încearcă să gestioneze măcar corespunzător obișnuitele situații de criza ce ar putea degenera sângeros. Presiunea la care este supus acum Louis este uriașă.

Filmul regizoarei Madeline Sackler pare doar încă unul din lunga serie despre încarcerări moderne. Existența personajelor se desfășoară exclusiv în spatele gratiilor, iar micile business-uri pe care ei le au, încearcă să le dezvolte fără a intra în prea multe belele. Sînt prezente și o serie de momente tensionante între ei – unele care, aparent, mocnesc de multă vreme, altele imediate, dar care sînt rezolvate cu pricepere, umor și tact de către prizonierii experimentați. Altfel spus, și în aparență, "O.G." e doar un alt film despre viața în închisori – una care reflectă aptitudinile unora dintre ei de a supraviețui acolo.  

Însă diferența dintre "O.G." și alte filme de asemenea factură e cel puțin semnificativă. De exemplu, nu întâlnim obișnuitul senzaționalism livrat de înjunghieri mai mult sau mai puțin surprinzătoare și alte conflicte sângeroase care insistă să ne convingă că „așa e viața pe-acolo”. Dimpotrivă, renuntând la o asemenea stilistică, "O.G." este de un realism covârșitor. La un anumit nivel, dezvoltă oareșce similarități doar cu deja clasicul serial "Oz" (și el tot o producție HBO), din care regizoarea, cu siguranță, s-a inspirat pentru dezvoltarea unor segmente de ordin narativ. Dar adevăratul realism al filmului vine din locația în care a fost turnat, iar asta se vede și se simte din primele minute ale metrajului. Se deosebește de artificialitatea celorlalte tocmai prin faptul că a fost realizat într-o închisoare activă de maximă securitate, cu prizonieri și angajați adevărați. Sackler, care a debutat cu filme documentare, știe să folosească un astfel de spațiu. Regia ei trage încontinuu cu ochiul la ce se întâmplă în afara perimetrului destinat interpretării lui Wright, dar și cu urechea la discuțiile abia auzite în depărtare, în vastul bloc de celule. Tocmai această atitudine stilistică sprijină vădit autenticitatea filmului.

Pe de altă parte (și în același timp), formidabila interpretare a lui Wright copleșește de-a dreptul. E una aproape integral corporală. Oricât de închis sau spațios e locul în care își desfășoară obișnuitele activități, Wright construiește un personaj care este atent la absolut orice mișcă și se discută în proximitatea lui. Adesea, nici măcar nu are nevoie să vorbească pentru a-i favoriza regizoarei acest adânc studiu de personaj. Într-un final, "O.G." îți lasă impresia că ai văzut ceva cu adevărat autentic despre viața unui încarcerat pe termen lung, care nu include arme albe confecționate din cotoarele unor periuțe de dinți și nici fâșii de cearșafuri înnodate stângaci și aruncate noaptea peste gardul închisorii, atunci când gardienii dorm sau beau.

“O.G.” poate fi vizionat pe HBO și HBO GO.

Vezi trailer O.G.