Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Oh, ce film prost!

            20 februarie 2019, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            N-am să vă spun să nu mergeți la Oh, Ramona! pentru că oricum ați fost toți (filmul a avut peste 100 de mii de spectatori numai în primul weekend), deci răul a fost deja făcut. Deși părea un proiect foarte mișto, cu o ecranizare după un bestseller provenit din blogul mai mult sau mai puțin autobiografic al comediantului Andrei Ciobanu, scenariul fusese finanțat de CNC, regizoarea Cristina Iacob venise după hit-urile Selfie - dar cumva ceea ce am putut vedea pe marile ecrane e aproape imposibil de relatat.

             

            Cînd vezi un film prost e relativ ușor să-l desființezi în cîteva paragrafe, dar Oh, Ramona! e un cu totul alt tip de animal despre care credeam că fusese deja atins de extincție în cinema-ul românesc. Și nu mă refer la detalii precum opțiunea de a fi vorbit în engleză (în timp ce personajele păstrează nume românești care se americanizează în pronunție și sună ca naiba) sau intrarea într-un univers al adolescenților unde lucrurile sînt oricum prea puțin raționale (iar Oh, Ramona! redă fidel acest aspect).

             


             

            Dar astfel de greșeli cred că vin dintr-o profundă inadaptare a realizatorilor la context. Faptul că oameni trecuți de 40 ani fac filme despre cei de 16 (care, fie vorba-ntre noi, sînt probabil mult mai deștepți decît primii), ridiculizîndu-i și punînd peste ei o grilă de clișee, nu face decît să provoace un ceva (hai să cădem de-acord că Oh, Ramona! nu e propriu-zis un film) incongruent și repulsiv.

             

            Odată cu Oh, Ramona!, Cristina Iacob a ajuns să joace într-o ligă a cinema-ului românesc unde se intră dacă nu pe pile, măcar pe bază de faimă. De la titluri glorioase ca Azucena sau Sexy Harem Ada-Kaleh, cu un umor involuntar incontestabil, au existat momente în cinema-ul autohton care au lăsat răni adînci. Din păcate, la Oh, Ramona! nici măcar umorul involuntar nu reușește, cringe-ul e atît de constant & pregnant încît devine o stare de spirit generală și doar masochismul te poate ține în sală pînă la final.

             


             

            Efectiv ai sentimentul că asiști la o resuscitare fără final fericit a unui cadavru care se chinuie să nu se trezească. Sigur, o să spuneți că filmul a avut succes. OK, dar și PSD-ul e votat de mulți oameni și asta nu înseamnă că e în regulă. Nu mă surprind cifrele de box-office, ba cred că o să fie și mai mari după prima săptămînă (eu am văzut filmul în mijlocul săptămînii, la mall, la ora 10 pm și sala era plină) dar reacțiile au fost mai degrabă crispate: s-a rîs sporadic - nu-mi dau seama dacă nu cumva ironic - iar comentariile de după au fost în zona “hai că nu a fost chiar așa rău”.

             

            Cred totuși că Oh, Ramona! trebuia să existe, îmi place că cinema-ul românesc se orientează și după succesul comercial al unor apariții literare, iar peisajul comediilor de gen e mai degrabă virgin (pun intended). Firește că și lipsa generică a unor comedii românești cu adolescenți pot duce la eșecuri răsunătoare că acesta, dar mă declar incapabil să înțeleg ce poate anima atîția factori de decizie să conveargă pentru unul dintre cele mai proaste filme românești dintotdeauna. @Cristina Iacob - îmi vreau banii înapoi!

             


            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor