Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Scurtcircuit: incendiu la maternitate

            1 martie 2018, Autor: Cristi Marculescu
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Un film cu un subiect dureros: incendiul de la Maternitatea Giulești, care a făcut numeroase victime printre născuții prematuri din incubatoare și a șocat o țară întreagă. Genul programului este un amestec de dramă, ”bazat pe fapte reale”, film cu dezastru și, nu în ultimul rând, melodramă de amor. Cătălin Saizescu ficționează și părinții și doctorii, re-crează eficient incendiul și oferă o critică socială mai mult amară decât furioasă, despre societatea și instituțiile care, prin delăsare și nepăsare, fac posibile asemenea dezastre.

             

             

            Epicentrul melodramei este amorul dintre Melania (Măruca Băiașu) și Emi (Manuel Nicolae), colegi de clasă la liceu și părinți accidentali la frumoasa vârstă de doar 15 anișori. O sarcină poate fi un dezastru, un avort poate fi imoral, dar în a 5-a lună, Melania nu are decât o opțiune: să nască. Mama Melaniei, femeia de serviciu a liceului (Magda Catone) și mama lui Emi, directoare a aceluiași liceu (Oana Ștefănescu), găsesc o soluție pe cât de riscantă, pe  atât de imorală. Dar practică și cumva umană. Cel puțin pentru mama lui Emi, care-și impune soluția în fața lipsei de soluții venite din partea părinților Melaniei. Scurt pe doi, fata e trimisă să nască discret, sub pretextul unei hepatite. Iar copilul va fi dat spre adopție.

             

            Luată la banii mărunți ai credibilității, soluția pentru a rezolva problema și onoarea celor implicați este cusută cu ațe albe, în epoca telefoniei mobile și-a internetului. Dar Saizescu JR fentează frumos (pe durata filmului) perspectiva cinică și realistă. Nu-i vorba doar de Melania și Emi și ai lor, iar cronologic vorbind filmul amestecă lucrurile. Maternitatea în care, evident, ajunge și copilul născut prematur al liceenilor, arde, în timp ce în flashback-uri se explică toată tevatura cauzată de sarcina adolescentină. Ca puls avem de-a face și cu un cuplu de caricaturi pe două picioare, demne, mai degrabă, de filmele lui Saizescu Senior: mârlanul-bogat-în-Spania (Nicodim Ungureanu) și penibila lui soție (Paula Chelaru). Reduși și din scenariu, dar mai ales din actorie, la caricaturi grotești, cei doi sunt potențialii părinți adoptivi ai copilului Melaniei.

            Din fericire odioșii reveniți din Spania sunt singurele personaje într-adevăr blamabile și pentru scriitură și pentru modul în care actorii îi expediază.

             

             

            Alți secundari sunt mult mai bine calibrați și uman și narativ: asistenta care lipsește din salon, unul dintre pompierii ajunși la intervenție și un cuplu de părinți cu copilul aflat în stare gravă, funcționează convingător, deși au roluri reduse ca întindere. Capabil să utilizeze elemente din arsenalul disaster movie, dar să le și contra-balanseze cu momente croite ca să aibă mare impact emoțional,  Saizescu JR manevrează onorabil și tonul și ritmului filmului. Momentele de după incendiu, cu doctori încercând să salveze năcuții prematuri care au supraviețuit incendiului, oferă o perspectivă foarte umană și de-a dreptul terifiantă emoțional, în ciuda unor replici nu de puține ori prea pompoase sau ultra-explicative, puse în dialogurile dintre cadre medicale.

             

            Intercalate printre dialogurile medicilor neputincioși în fața unor decizii pe care vor trebui să le ia, probabil, în premieră medicală mondială, sunt fracturi dintr-o anchetă prezentată ca serie de interviuri cu cei direct responsabili: electricianul care lucrase la instalația electrică (Adrian Văncică), șeful departamentului de întreținere al spitalului și, pe final, cu o concluzie amară, managerul spitalului, interpretat de marele Dorel Vișan, care  parcă și-a recăpătat, după vreo 2 decenii, cheful (talentul?) de actorie pus în cui.

             

             

            Justificarea erorilor (dezinteresului) conducerii spitalului pentru regulamentele interne și riscurile la care sunt supuși și pacienții și cadrele medicale, nu au cum să convingă și nu au cum să facă acceptabile erorile umane și ororile care au rezultat. Zice Vișan: “Ai dreptate. Toti avem dreptate. Aici e tragedia.” Și replica asta, în egală măsură cumplit de greșită și cumplit de adevărată, ilustrează cel mai bine mentalitatea care a dus la tragedia de la Maternitatea Giulești. O mentalitate căreia, chit că nu-i suntem cu toții prizonieri, îi putem cădea cu toții victime.

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor