Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            TAG - unde dai și unde crapă

            8 iulie 2018, Autor: Iosif Prodan
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Perfect timing pentru comedia asta, ușoară și radiantă că o adiere de vînt dintr-o seară de vară. Patru prieteni îl urmăresc pe un al cincilea ca să joace leapșa, un joc de copii pe care ei l-au dus in their forties. Aproape nimic nu anunță twist-ul trist din final, dar povestea curge destul de natural pînă atunci și se termină într-o notă cît se poate de agreabilă.

             

            Comedia din Tag e desfășurată în mai multe registre. De la umorul de situație tip slapstick (barmanul care vrea să facă și el parte din acest grup de prieteni e trîntit pe jos de o ușăă închisă mai repede decît se aștepta), umorul de limbaj (cam toate remarcile lui Reggie), umorul negru (Hoagie primește leapșa la înmormîntarea tatălui său) și diverse variații de umor sec sau farse. Dar nu diversitatea asta e importantă în film, ci capacitatea regizoruluu de a jongla cu aceste diferite moduri de a stîrni rîsul, fără ca totul să arate ca o salată.

             


             

            Ceea ce e de apreciat totuși la modul în care Jeff Tomsic (aflat la debut în lungmetraj) regizează zona asta e refuzul unor grosolănii altfel nelipsite și care sînt quintesenta unor producții similare precum seria The Hangover. M-am așteptat tot filmul ca la un moment să existe deraieri de unde totul s-o ia la vale și să nu mai avem despre ce vorbi după, dar cumva, vîrsta și profilul personajelor au menținut (justificat) umorul la un nivel decent.

             

            Altfel, configurația acestui grup de 5 prieteni (toți sînt albi, mai puțin unul din ei - ceea ce trimite destul de evident la aplicarea strîmbă dar foarte uzuală a politically correctness-ului la Hollywood unde, în grupuri mai mari de două personaje, unul e musai să fie afro-american sau asiatic) e un clișeu îngrozitor și este replicat de cinema-ul american mainstream cu fiecare ocazie. Într-un fel, simpla preluare a unei povești reale (acest grup de prieteni care joacă leapșa la bătrînețe există în realitate) dintr-un grup format exclusiv din bărbați albi care își prelungesc copilăria pentru tot restul vieții, la care se adaugă în versiunea ficțională un bărbat afro-american e destul de schizoidă, dar asta ține de un mod încă neclar al americanilor de a-și negocia propriile probleme etnice și rasiale.

             

             

            În ceea ce privește amuzamentul pe care îl stîrnește (sau mai degrabă strunește) această comedie de vară e probabil greu de combătut că ar fi de fapt ne-amuzantă sau poate prea light pentru anumite gusturi. Sigur, nu se tăvălește nimeni pe jos de rîs la Tag, dar există umor pentru oricine (favoritul meu e Reggie, cu remarcile și profilul său de ins cu probleme existențiale). De altfel, absența lui Reggie din film ar fi tras destul de tare în jos, pe panta ridicolului, întregul demers, replicile și intervențiile sale punînd raportul dintre personaje în limite mai apropiate de vîrsta personajelor.

             

            O altă problemă care ar putea fi ridicată e locul personajelor feminine în acest film. Toate cele 3 doamne și domnișoare care gravitează în jurul grupului de băieți-bărbați sînt fascinate de jocul lor și nu își doresc altceva decît să participe și ele. Ceea ce într-un final se întîmplă, dar mai mult din cauza unui impas în care cei cinci ajung și, în urma unui amendament verbal la regulile lor foarte stricte, sînt acceptate și cele 3 femei în joc. Această schimbare, privită prin prisma unor copii, pare de înțeles, întrucît eterogenitatea grupurilor de copii împărțite pe genuri sînt destul de puternice și greu penetrabile. Însă privite prin ochii unor adulți, concesia trimite și la diferite raporturi de gen precum superioritate-inferioritate, dar fără să lase prea mult loc de interpretări defavorabile, ținînd cont de publicul larg căruia filmul i se adresează.

             

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau Introdu codul alaturat

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor