Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            „Urma” - un micro-univers pus sub lupă, în care se aplică greșit legile firii. Interviu cu actorul Marin Grigore

            25 februarie 2020, Autor: Anca Maco
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            ÎnUrma”, debutul în lungmetraj al regizorului Dorian Boguță, actorul Marin Grigore joacă rolul unui celebru pianist, dat dispărut. Povestea sa și a polițistului (Teodor Corban) care preia cazul, descoperind treptat mai multe secrete despre viața artistului, relațiile sale bizare și deciziile care au declanșat un vârtej de evenimente surprinzătoare, este una plină de suspans. Un policier cu accente de thriller, „Urma” intră în cinematografele din România din 6 martie, distribuit de Transilvania Film.

            Despre rolul său și experiența „Urma” vă invit să aflați mai multe din acest interviu. (credit foto: Alex Damian)

             

            Cine și cum este Anton

            Anton e un rătăcit. Unul care s-a desăvârșit în planul concret al vieții, dar a uitat de spirit. E un om singur. Din cauza nivelului profesional extrem de ridicat, viața lui socială este una defectuoasă. Este incapabil să prețuiască prietenia sau întâlnirea. E un om care s-a consumat înainte de vreme. E cel care nu se îndoiește niciun moment de convingerile sale și e capabil de orice pentru a și le apăra. Pentru el lumea se împarte în două - sora lui Ana pe de o parte și pianul de cealaltă parte. Restul nu are nicio importanță. Despre iubire nu se poate pune problema. Iubirea schimbă și repară, ori Anton nu ajunge s-o cunoască. Trăiește în afara ei. Singurul om la care ține cu adevărat este sora lui Ana, față de care nu știe să-și manifeste iubire într-un mod prea sănătos. E cumva clișeul omului înstrăinat de lume și de el însuși. Un rătăcit.

             

            Viziunea despre iubire pe care o propune filmul

            Mi se pare că în Urma apare o latură întunecată a iubirii. Și nu pentru că iubirea în sine ar fi întunecată, ci pentru că toți cei care o resimt nu au un teren propice pentru înțelegerea ei profundă, adevărată, ci consideră că se poate iubi indiferent de consecințe. Eu am resimțit scenariul ca pe un micro-univers pus sub lupă, în care se aplică greșit legile firii. Știu că sună puțin meta, dar o spun pentru că am siguranța că iubirea nu poate face rău. Ori în Urma...

             

            Fericire și obsesie

            Pentru Anton a fi fericit este a o ști fericită pe sora lui. Pentru mine este să fiu acasă cu fiul meu proaspăt venit aici și cu iubita mea. Și după ce s-au culcat, să fac muzică electronică. Și profit de prilej să vă invit a asculta ceva, aici.

            Da, am o obsesie. Mă obsedează fiul meu și bunăstarea lui.

             

            Experiențe și provocări pe parcursul filmărilor

            O provocare a fost să găsesc normalitatea unui om care face ce face Anton. A unuia care are un sistem de valori si referințe propriu, construit și izolat de orice reper al unui om cu un liber arbitru funcțional. Un punct comun cu „personajul” a fost pasiunea mea pentru muzică. Întrucâtva asta m-a ajutat să înțeleg cum se poate izola în capul lui.

            La filmări a fost mai mereu o atmosferă relaxată și concentrată, în care fiecare și-a adus aportul sincer și real la proces. Pentru mine foarte important a fost și faptul că Dorian este actor și știe foarte bine ce ai nevoie pentru a ajunge unde trebuie cu o secvență. De exemplu, la una din repetiții tot încercam să fac una sau alta, într-un cuvânt încercam prea mult și Dorian mi-a zis simplu: „Marine, tu ești Anton, nu mai pune nimic în plus.”. A fost suficient pentru a-mi elibera stresul subconștient pe care îl aveam despre cum că trebuie să „fac ceva în plus”.

            Despre scenariu s-a vorbit destul de aplicat, însă, pe platou s-a repetat înainte de fiecare secvență până aceasta a ajuns la „temperatura” justă, pe care o dorea Dorian. Minunată a fost întâlnirea cu colegii cu care am avut norocul să lucrez. Irina Rădulescu - la primul ei rol într-un lungmetraj, Mădălina Ghenea - la primul ei film românesc, Lucian Ifrim și Dragoș Bucur, de la care furi meserie practic doar uitându-te la el.

             

            3 lucruri inedite despre Urma, de împărtășit prietenilor

            La casting, înainte de a începe orice, Dorian ne-a rugat să numărăm de la 60 la 0 scăzând câte 3.

            La probe Dorian a folosit mult cuvântul „chimie” când ne explica ce caută.

            În film apare o secvență la masă. Am mâncat foaaaarte mult pește.

             

            Relația cu cinemaul, „Urma” și rolul Anton

            Relația mea cu cinemaul este una crudă, de descoperire pas cu pas a ceea ce presupune concret a fi în fața camerei de filmat. Pot spune că a început din pur noroc sau, mai exact, când l-am întâlnit pe Cristi Puiu pe stradă, iar a doua zi m- a chemat la proba pentru Sieranevada, primul film în care am apărut, care a ținut loc și de școală.

            Referitor la Urma... a fost o relație aparte, care m-a intrigat datorită poveștii și a rolului meu. Mi-a plăcut mult perioada de documentare. Am ales un pianist celebru și l-am urmărit mult în interviuri și în concerte. Ce m-a atras și am încercat să „împrumut” de la el a fost o directețe pana la aroganță a omului care a înțeles valoare timpului și a sacrificat tot pentru a ajunge unde a știut că se poate ajunge.

             

            Filme și serialele polițiste (sau thriller) favorite

            Efectiv iubesc filmul Seven al lui David Fincher(1995). E în capul listei și nu pentru că nu ar exista filme polițiste mai bune, ci pentru efectul pe care l-a avut asupra mea atunci când l-am văzut. Ca serial am să pun în capul listei True Detective, sezonul I, creat de Nick Pizzolatto. E singurul serial la care pur și simplu am avut o reacție fizică de sevraj după ce s-a terminat. A fost campion la a conduce povestea în toate cele 8 episoade.

             

            Planuri și proiecte în derulare

            Momentan am în post-producție un scurtmetraj regizat de Seb Mihăilescu, un regizor care experimentează mult și cu care mă bucur mult când lucrez și ar mai fi lungmetrajul de debut al lui Andrei Huțuleac care încă nu știu când va fi gata.

             


            Marin Grigore, actor al Tetarului Mic din București, a jucat în ”Sieranevada” regizat de Cristi Puiu, în serialele ”Ai noștri” și ”Las Fierbinți” de la Pro TV și a făcut parte din echipa "Mondenii" de la Prima TV. Îl puteți vedea în prezent la teatru în: „Angajat la doi patroni”, regia Vlad Corbeanu, „Vinovat /Nevinovat”, regia Gelu Colceag la Teatrul Mic, „Insomniacii”, regia Sorin Militaru și „Constelații”, regia George Dogaru la Teatrul de Artă București, „Cum să distrugi o piesă”, regia George Dogaru la Teatrul de Comedie, „Nora”, regia Gelu Badea și „Patima roșie”, regia Gelu Badea la Teatrul Tony Bulandra Târgoviște.
            Despre proiectul său muzical puteți afla mai multe și de pe pagina oficială de Facebook. 

             

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor