Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            Camera secreta

            Home » Camera secreta

            Camera secreta

            • Festivalurile de azi
            • #biografice
            • #Cronica
            • #esteHorror
            • #interviu
            • #ZonaCopiilor
            • Premierele lunii
            • Saga Amurg
            • TOP "Cei mai ..."
            • TOP "Cele mai ..."

            Bloguri partenere

            • CineAmator

            Reviste partenere

            • Revista 2
            • Revista 1
            • Revista 3

            Autori

            • Iulian Chirila
            • Oana Mosor
            • Alexandra Cochinescu
            • Oksana Radu
            • Alex Petrescu
            • Delia Traistaru
            • Madi`s Blog(ProVideo.ro)
            • Bogdan Tirlea
            • Cristina Mihai
            • Elinne Bîrnea
            • Aura Iancu
            • Maria Tudoran
            • Lorena Lupu
            • Cristi Marculescu
            • Iulia Blaga
            • Daniela Ghiorghe
            • Anca Maco
            • Alexandra Coravu
            • Iosif Prodan
            • Corina Ni?escu
            • Sebastian M. Ceolca
            • Anca Rusu
            • Alexandra Malachi
            • AMugglesReview
            • Mesaj Publicitar
            • Ionut Oprea
            Din varii motive, cronicile tind să supraestimeze anumite filme. Acest fenomen mai apare, uneori inconștient, și din tendința de a face parte din ceva general acceptat anterior.
            Un film prost e greu de văzut în întregime, odată ce-ți dai seama cu ce ai de-a face. Excepție fac doar acelea care sînt atît de proaste că sînt bune – dar chiar și așa, preferabil ar fi ca ele să fie văzute cu gașca de prieteni.
            Anul cinematografic horror se află abia la jumătate, însă câteva filme de o calitate neîndoielnică deja au ieșit în față.
            Relația adolescenților cu cinemaul horror a fost mereu specială. Filmele teen horror rămân încă destul de frecventate, pentru că includ nu doar elemente horror adesea utilizate, ci și teme precum prietenia și solidaritatea.
            "Arctic" e o specie deosebită de survival movie. Atenția spectatorului este captată prin diferite acțiuni ce-și au motorul principal în zgomotele pe care le produce. E o adevărată lecție a importanței sunetului într-un film.
            Noul "Pet Sematary" cinstește, în felul lui, romanul lui Stephen King și filmul original al regizoarei Mary Lambert. Nu e un rateu total, ci o interpretare diferită, croită după așteptările amatorilor de cinema horror difuzat în mall-uri.
            Mini-seria documentar marca Netflix reușește să zgîlțâie serios un spectator sensibil. E crudă, brutală, dar, în cele din urmă, îți lasă un gust amar, pentru că ar ar fi avut șanse mari să-i fie pe plac lui Ted Bundy.
            Cel mai recent film al lui Terry Gilliam are o vechime de aproape 30 de ani. E o reinterpretare proaspătă, dar, în același timp, destul de veche încît să poată fi validată corespunzător de percepții noi.
            Orson Welles e doar unul dintr-o lungă listă de regizori celebri care, destul de deranjați de cronicile unor critici de film adresate filmelor lor, i-au îndemnat pe acești oameni detestabili să faca și ei unul, după aceea să vorbească.
            Va exista mereu loc pentru dezbaterea despre valoarea artistică a remake-ului. Remake-urile au condus uneori către descoperirea filmelor originale. În plus, se întâmplă ca unele remake-uri să fie mai bune decât filmele originale.