Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            George Motoi

            Biografie

            George Motoi se naste la 22 ianuarie 1936 . Familia artistului se va muta in localitatea Dudesti judetul Braila . Cursurile primare le va face in acea localitate ca mai apoi intre anii 1950-1954 sa urmeze studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi la Scoala Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 dă examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof.Irina Răchiţeanu.

             

            Debuteaza pe scena Teatrului din Piatra Neamt in 1958 cu rolul Marcov din “Poveste de iubire”de Simonov, in regia lui Cristian Munteanu .După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punînd acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur).

             

            Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar cîteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv. Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean. O face. Şi nu numai pentru că, după o vacanţă, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci şi pentru că solicitările de la Bucureşti ale Cinematografiei şi Telviziunii îi sacrificau nopţile pe trenuri şi avioane. Iată-l, deci, din 1970 – şi pînă în prezent – actor al primei scene româneşti .

             

            Ca si un periplu intre anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ apoi intre 1960 – 1964 la Bacau , apoi intre 1964-1970 il gasim la teatrul din Cluj iar dupa aceasta data la Teatrul “ IL Caragiale “ din Bucuresti . Pe langa actorie desfasoara si o bogata activitate regizorala astfel numele sau regasindu-se pe coperta multor piese de teatru dintre care amintesc aici : Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroşani) , Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Gaiţele, de Kiriţescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galaţi .

             

            In filmografie a realizat rolurii in peste 45 de filme ; o buna parte din acestea fiind in colaborare cu regizoarea Malvina Ursianu .Cariera sa nu a trecut neobservata , fiind nu de putine ori recompensata cu premii si distinctii dar reuseste sa obtina in 1986 Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu