Apres le silence - Ce qui n'est pas dit n'existe pas

Memoria este intangibilă şi trecătoare. Documentarea ei nu este o sarcină uşoară. În ultimii ani, România a cunoscut un spectru larg de „crize ale memoriei”, de la amnezie la suprasaturarea cu amintiri alternative şi contradictorii despre trecutul comunist. Unele versiuni de trecut au fost rememorate şi comemorate, în vreme ce altele au fost uitate şi „amuţite”. Acesta este şi cazul amintirilor Ioanei Abur despre adolescenţa trăită în perioada comunistă: la baza poveştii ei aflăm tăcere, frică şi lucruri îndelung nespuse – toate, urme ale vieţii trăite de Ioana şi familia ei în timpul regimului politic acum defunct.